5 motive sa nu te casatoresti cu o femeie tailandeza

Am gasit o analiza interesanta si cel putin 80% corecta a femeii tailandeze precum si a tailandezilor in general, in mare parte. Articolul, pe care va recomand sa-l cititi, a fost publicat pe situl Stickmanbangkok.com (click pe link) de catre un american-tailandez (tatal american, mama tailandeza) crescut si educat in Statele Unite, si care, dupa cum reiese din articol, a locuit sau locuieste in ambele tari. Acest lucru, spune el, l-a ajutat sa inteleaga mai bine societatea tailandeza, nefiind 'indoctrinat' de cultura tailandeza.

Misiune imposibila :)

O mica paranteza, referitoare la poza din stanga, acesta nu are legatura prea mare cu articolul si prezinta un turist (probabil beat) si o prostituata intr-un bar. Insa, deoarece exista casatorii si intre aceste 2 tipuri de personaje, am incarcat poza aici - mi se pare amuzanta, in mare pentru ca am vazut cu ochii mei destule cupluri de acest gen: el, farang batran, supraponderal, urat, uneori dezgustator chiar iar ea, dulce si suava ca o garofita. Acest gen de cuplu nu cred ca rezista prea mult.
Inapi la articol, autorul subliniza si explica amanuntit 5 motive pentru care nu sa casatorit si nici nu se va insura vreodata cu o femeie tailandeza. Am sa le scriu pe scurt, articolul original este foarte lung, va recomand sa vizitati pagina si sa-l cititi (link-ul mai sus)... asadar:

5 motive sa nu te insori cu o tailandeza

1. Lipsa integritatii, cinstei, a onestitudinii - desi Tailanda este in majoritate o tara budista si budismul interzice minciuna, cultura tailandeza si in special societatea pune mare accent pe aparente, pe astectul, sa-i spunem, la prima vedere. Prima impresie conteaza si aceasta va trebui sa fie mentinuta, uneori prin minciuna. Minciuna, pentru a salva obrazul cuiva, este un lucru normal in Tailanda, Si ca sa intelegeti mai bine, daca doresti sa-ti creezi o anume imagine, este acceptabil sa minti si sa te prezinti complet altfel decat esti in realitate. Parere personala, referitor la statutul social: tailandezii imi par de multe ori precum tiganii romani; desi au pantofii rupti si degetele pe afara, isi vor cumpara ultimul iPhone6 doar ca sa impresioneze anturajul. Desi stau in colibe ori case de lemn, isi vor cumpara o masina Mercedes. Etc.
2. Lipsa curiozitatii intelectuale si superficialitatea - Tailandezii in general nu par a fi interesati de... nimic, sau cel putin nimic ce se intampla in afara granitelor Tailandei, nimic din ceea ce s-a intamplat deja (istorie s.a.m.d.) sau din ce se poate intampla. De aceea, si cunostintele lor generale sunt minime. Majoritatea urmeaza si termina facultati, au diplome si chiar master, insa multi par sa nu aiba idee de ceea ce se intampla in jurul lor. Iar daca vrei sa-ti petreci restul vietii alaturi de o tailandeza, trebuie sa te astepti ca discutiile dintre voi sa devina, la un moment dat, plictisitoare sau banale. Parere personala: lumea, in general, se prosteste si acest lucru se vede foarte bine in Tailanda. Vad oameni in toata firea care citesc reviste cu desene animate si nu carti, elevii din scoli nici macar nu-si iau manualele acasa pentru a-si face temele; discutiile generale sunt, de exemplu: "ce ai mancat la pranz?" si nimeni nu este interesat sa deschida un subiect de discutii despre care nu stie prea multe, deoarece (punctul 1) nimeni nu vrea sa recunoasca ca nu stie, toti vor sa-si pastreze falsa persona pe care si-au creat-o.
3. Rolul neimportant al sotului - In functie de importanta, in viata femeii tailandeze (maritate), exista: copiii, parintii ei, restul rudelor, sotul, vecini si prieteni. Femeia tailandeza, spune autorul articolului, imparte cu prietenele ei mult mai multe secrete decat discuta cu sotul, deoarece acesta (sotul) este mai putin important, spre deosebire de femeile din vest, unde (desi nu in toate familiile), nu exista secrete, se discuta despre orice, se analizeaza probleme si se cauta solutii s.a.m.d.). In plus, exista si traditia ca sotul sa intretina familia, sotia tailandeza fiind de multe ori casnica, si, in plus, sa intretina si parintii acesteia. Desi acesta din urma nu este un obicei 100% tailandez, multi straini sunt 'excrocati', pe romanesti, de catre familiile tailandeze mai sarace si care incearca sa-i stoarca practic de bani; sotia (tailandezele pot fi foarte convingatoare) isi convinge sotul ca asta e traditia si acesta, strainul (farang, in tailandeza) nestiutor si cam idiot, este bucuros sa adopte aceste 'traditii', nestiind ca donatiile pe care le face catre socrii nu sunt un lucru obisnuit printre tailandezi. Parere personala: citesc, deseori pe internet, despre straini care se casatoresc cu fete sarace de prin Isaan, le construiesc acestora si parintilor lor case, le cumpara pamant, le dau bani, etc, pentru ca apoi sotiile lor sa-i paraseasca, intorcandu-se la meseria pe care au avut-o inainte, de multe ori dama de consumatie prin go-go baruri, 'maseuza', etc. Atata vreme cat exista prosti pe lume, vor exista, evident, si oameni care sa-i exploateze si sa profite de pe urma lor.
4. Compromisuri si acomodarea - femeile tailandeze sunt foarte incapatanate, cand vor ceva, si de multe ori vor repeta (in exemplul dat de autor) acelasi lucru de nenumarate ori, aceasta pentru a obtine ceea ce vor de la sot. Autorul compara acest lucru cu o incapatanare copilareasca si nu o atribuie lipsei de educatie, spunand ca este un lucru obisnuit in toate clasele sociale. Se pare ca sotul trebuie, in final, sa cedeze presiunilor sau cerintelor sotiei - asta e datina :) Din nou acesta aminteste de femeile (familiile) tailandeze care cer sotului sa aiba grija de parintii ei, ai sotiei. In plus, nu aminteste nimeni nimic (sotia si rudele ei) despre parintii sotului si indatoririle acestuia fata de acestia. Autorul da un exemplu personal, cand i-a cerut femeii pe care dorea s-o ia de nevasta sa semneze un contract prenuptial, pentru a-si proteja (fiecare) finantele. Aceasta nu a fost de acord, argumentand ca ea nu se marita pentru bani, etc. Parere personala: in Tailanda exista traditia ca mirele sa ofere miresei o suma de bani (sin-sot); aceasta suma depinde de aspectul acesteia, educatie ei, clasa social si... de cat de idiot este mirele. Am auzit de straini care s-au casatorit cu prostituatele de prin baruri si au platit sumne imense acestora, ridicandu-le astfel cateva trepte in clasa social. Aceasta suma nu este pentru parinti, este practic un fel de plata pentru mireasa si garanteaza acesteia o anume stabilitate financiara in cazul unui divort, de exemplu. Daca va casatoriti cu o femeie tailandeza si decideti sa oferiti aceasta suma, atunci nu vad de ce nu ar semna, viitoarea mireasa, un contract prenuptial - poate pentru ca vrea sa se marite pentru bani!? Deasemenea, un neajuns al relatiei cu o femeie tailendeza este acela ca nu pare sa existe compromis - exista numai calea ei, a tailandezei; acest lucru contravine pana si cu princiul de baza al budismului, al caii de mijloc.
5. Absenta sexul dupa varsta a doua - n-am ajuns inca acolo, de aceea nu pot confirma ori comenta acest punct si de aceea am scris ca cel putin 80% din articol este corect. Autorul scrie ca dupa o oarecare varsta femeile tailandeze nu mai sunt interesate de sex, viata sexuala a cuplului nu mai exista, si ca, probabil, atentia acestora se indreapta spre religie... cam ca la noi, doar ca asta se intampla mult mai devreme. Partea buna pentru sot, scrie el, este ca femeia accepta aventurile barbatului cu alte femei (LOL), atata vreme cat venitul acestuia nu este cheltuit cu ele si banii ajung in casa.... iarasi, banii, atat de importanti in cultura si societatea tailandeza.

Nu as vrea sa transform toate femeile tailandeze in monstri, scriind acest articol, insa punctele de mai sus se potrivesc majoritatii tailandezelor. Iar referitor la bani, atat de doriti si de cautati in Tailanda, trebuie sa spun ca probabil toate tailandezele sarace, cand este vorba de maritisul cu straini, se gandesc mai intai la finante si apoi la sentimente; va recomand sa urmariti si urmatorul videoclip de pe Youtube.

Femeia tailandeza in trecut

Femeia tailandeza este descrisa ca fiind o femeie ce are bune maniere, are grija de familia ei si isi asculta sotul.

Femeie tailandeza

Asta a fost 100% adevarat acum 100 de ani si mai inainte, intre timp lucrurile s-au mai schimbat :)

Voi descrie statutul femeii tailandeze in trecut - daca doriti sa cunoasteti femeia tailandeza contemporana, va trebui sa faceti o vizita in Tailanda.

Femeia tailandeza in societate

In trecut femeia tailandeza era in totalitate obedienta sotului ei, iar acesta (sotul) avea de multe ori mai multe sotii - numarul acestora depindea de statutul social si de avutul acestuia. Un decret din 1861 stipula clar acest lucru, si anume ca barbatii aveau dreptul sa aiba cateva sotii. Chiar daca acestea proveneau din familii mult mai bune, acestea erau in totalitate supuse barbatului avand, deci, un statul scazut in fata acestuia.

Un proverb tailandez - sper ca-mi amintesc bine - zice ceva de genul "Iepurele admira luna", in care iepurele este personificarea barbatului cu un statut social scazut care viseaza cu ochii deschisi la o sotie (luna) cu un statut social mai inalt. Totusi, femeile cu un statut social inalt aveau unele drepturi fata de celelalte femei. Desi erau considerate net inferioare barbatului, acestea nu avea dreptul sa le pedepseasca prea tare.

In acea perioada, barbatii erau recrutati cateva luni pe an pentru a pazi palatul regal si capitala si pentru a munci pentru monarhei. In toata aceasta perioada femeile se descurcau singure, majoritatea muncind la camp si avand grija de casa. In cadrul familiei aceste treburi cadeau pe umerii sotiilor de rang inferior.

Religia si statutul femeii tailandeze

Tailanda este o tara cu o religie predominant budista. In prezent exista diverse alte religii in Tailanda, insa in trecut tailandezii credeau, aproape in totalitate, in karma - pacatele, faptele rele ale unuia avand urmari negative in viata urmatoare a acestuia. Cu alte cuvinte, viata urmatoare, in cazul pacatosilor, va fi mult mai chinuita si mai grea.

Pentru a sublinia statutul inferior al femeii in societatea tailandeza, in religia budista exista credinta ca barbatii care isi inseala nevasta (nevestele) urmau, dupa moarte, sa fie trimisi in iad, unde erau pedepsiti. Dupa savarsirea pedepsei acestia erau condamnati sa se nasca femei in urmatoarele 500 de vieti si apoi kathoey (ladyboy) in urmatoarele 500, abia dupa aceea urmand sa li se echilibreze karma.

Traditii si obiceiuri

In trecut, atunci cand se nastea un copil, alaturi de el asezau un ac de scris si o tablita, daca era baiat, sau un ac de cusut si un sul de ata, daca era fata. Asadar viitorul acestora era deja 'aranjat', baiatul fiind un posibil invatat iar fata o simpla gospodina, o femeie de casa.

Cand cresteau mai mari, baietii erau trimisi la templu pentru a studia iar fetele ramaneau acasa unde invatau treburile gospodaresti. Gatitul, preparatul mancarii era considerat foarte important. Un alt proverb zice ceva de genul "Farmecul de la capatul polonicului face ca barbatul sa-si iubeasca femeia toata viata" - ceva de genul asta, am facut doar traducerea, nu si adaptarea :)

In trecut femeia tailandeza nu-si putea alege singura sotul si parintii acesteia aranjau casatoria fetei impreuna cu parintii baiatului despre care credeau ca va fi un barbat potrivit pentru aceasta. Tailanda fiind o societate feudala (urmele inca mai exista) criteriile acestea erau de cele mai multe ori statutul social al familiei viitorului sot si statutul financiar al acestuia.

Sunthon Phu, un poet tailandez din secolul 18-19, scrie despre femeile tailandeze (in lucrarea sa Invataturi pentru femei):

Sotia trebuie sa-si arate respectul fata de sot in fiecare zi. Cand apune soarele ea trebuie sa pregateasca patul sotului. Cand sotul se duca la culcare, sotia trebuie sa-l salute in genunchi (wai, salutul tailandez). Dimineata sotia trebuie sa se trezeasca inaintea sotului pentru a pregati micul dejun si tot ce-i trebuie sotului in acea zi.Cand acesta (sotul) serveste micul dejun, sotia trebuie sa stea langa el si sa-l serveasca daca acesta doreste ceva. O sotie buna nu va servi masa inaintea sotului.

Acum, cand femeile si barbatii au statuturi si drepturi egale, ni se pare poate nedrept cum erau tratate femeile tailandeze in trecut, insa aceasta era cultura tailandeza. Femeile erau educate sa fie sotii bune, harnbice si ascultatoare s.a.m.d. si se era un motiv de mandrie si lauda atunci cand sotul lor se arata a fi multumit de 'serviciile' lor.
Regele Rama IV (1851-1868) a incercat modernizarea tarii si a incurajat femeile sa ia parte la activitatile sociale. Femeilor din familii cu rang inalt li s-a oferit posibilitatea de a studia.
Urmatorul la domnie, regele Rama V (1868-1910), a fost cel care a modernizat practic Tailanda si a pus bazele tarii. In timpul vizitei sale in Europa, regina a fost desemnata regent si a devenit prima femeie lider din Tailanda. Regina a avut si ea contributii in dezvoltarea statutului femeii tailandeze prin contributii sale in educatie si medicina.
Regele Rama VI a fost primul rege al Tailandei care a studiat in strainate, unde a si observat societatea vestica si statutul femeii de acolo. La intoarcerea in tara si dupa ce a deveni regele Tailandei, Rama VI a lansat o campanie de promovare a drepturilor femeii. Aceaasta, datorita sistemului feudal, era rezervata claselor inalte, femeilor din familii bogate. Din inscrisurile regelui rezuklta ca acesta nu era multumit de statutul  femeii din acea vreme si isi dorea ca femeile si barbatii tailandezi sa aiba drepturi egale.
Rama VI a scris ca:

Femeil sunt prea asuprite. De exemplu, li se interzice dreptul de a purta parul lung (dupa casatorie) pe motiv de a nu arata ingrijit. Unii barbati considera ca femeile care poarta parul scurt si dintii negri dau dovada de bune maniere. Femeilor lise interzice dreptul de a se asocia cu barbatii... deoarece daca acestea obtin prea multe libertati se considera a fi rasfatate.

Pentru a promova statutul femeii in societate, regele a tratat femeile politicos, de la egal la egal, si si-a luat consoarta la toate evenimentele sociale la care a luat parte.
Dupa revolutia din 1932 Tailanda a devenit, din monarhie absoluta, monarhie constitutionala. Dupa aceasta transformare barbatilor li s-a interzis sa aiba mai multe sotii (legitime). Femeilor li s-a dat dreptul la vot.
Pibulsonggram, prim minstru in perioada 1938-1944 a jucat deasemenea un rol importrant in consolidarea statutului femeii in sociatatea tailandeza.
In ziua de astazi femeile tailandeze au aceleasi drepturi ca si barbatii tailandezi; multe dintre ele si-au pastrat insa unelele dintre bunele maniere din vechime si isi servesc familia cu devotament, fiind bune mame si sotii. Nu mai insa cazuri de sotii care ingenuncheaza in fata barbatului in fiecare seara... sau vreodata :)

Miss Thailand World 2011 - video

Sistemul educational si scolile din Tailanda

Sistemul educational in Tailanda este, dupa parerea mea, la pamant. Pare ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, nu se mai pune accent deloc pe educatie. Mai mult, de multe ori se da impresia ca sistemul (Big Brother) face tot posibilul sa creeze idioti si nu genii. E de inteles, masele stupide sunt mai usor de controlat.

Studenti tailandezi la test

Revenind la Tailanda... se presupune aici ca nu poate exista educatie (student silitor) fara amuzament. Am sa va istorisesc mai tarziu sfaturile si reprosurile pe care le-am primit de la scoli sau agentiile de recrutare. Aici, in tara zambetelor, totul TREBUIE sa fie amuzant, lejer, distractiv, usor, altfel nu se merita. Exista un vechi proverb tailandez ce spune ceva de genul: "Daca ceva (o actiune) nu-ti aduce nici o satisfactie (placere), atunci nu se merita efectuata". Si, desi pare just, sunt totusi destule domenii in care respectivul proverb nu ar trebui sa se aplice; de exemplu in educatie, justitie sau chiar societate.
Imi amintesc, si nu cu drag, zilele de scoala primara cand sedeam cu totii in bancile noastre, cu mainile la spate, fara a avea voie sa intoarcem capul macar. Nu mi-a facut deloc placere, insa privind in urma, ma bucur ca am fost educat "fortat" si nu lasat sa-mi fac de cap.
Elevii si studentii sunt lasati de multe ori sa-si faca de cap, se intarzie la ore, se pleaca mai devreme iar in clasa unii se ocupa cu diverse alte activitati, mai putin studiul. In plus, studentii sunt exrem de galagiosi. Totusi, pe de alta parte, in multe clase unde predau profesori tailandezi pare sa fie liniste, elevii sunt ascultatori etc. Profesorul tailandez vorbind aceeasi limba cu elevii este mai respectat decat cei straini. In plus, acesta isi poate mustrului elevii facandu-i sa-l asculte. Doamne fereste, insa, sa ridice profesorul strain vocea ori sa-l ia pe cate unul de ureche si sa-l conduca in banca lui.

Elevi tailandezi

De multe ori am impresia ca profesorii straini sunt angajati doar pentru a amuza studentii, un fel de bufoni, jokeri, clovni... si multi sunt asa; probabil s-au adaptat cerintelor.
Am predat engleza la o scoala primara privata timp o luna, pana m-au dat afara. Nimeni nu vorbea engleza, nici profesorii, nici elevii. Am incercat sa le dau dialoguri simple, sa-i fac sa vorbeasca, dar am fost intrerupt de ceilalti profesori. Pentru ei predatul limbii engleze consta in scrierea pe tabla a 5 cuvinte si traducerea acestora. Studentilor li se cerea sa scrie acele cuvinte, care nici macar nu erau de uz general, si sa le citeasca. Pentru asta luau un "Foarte bine!" si erau multumiti. Eu am incercat cu dialogurile, diverse activitati, desene, jocuri, poate-poate ii fac interesati... si cred ca as fi reusit deoarece multi participau bucurosi la activitatile mele. Insa... mi s-a reprosat ca studentii nu se distreaza destul si ca predatul nu este destul de amuzant. M-am mirat, bineinteles, adica mai mult decat atat ce ar fi trebuit sa le fac?!
Zice directoarea scolii: "pai ar trebui sa imbini cele doua, munca si distractia, ca sa iasa ceva productiv si amuzant". "Pai da, dar asta fac. Mi-e imi place ceea ce fac si elevii participa si se simt bine la activitatile mele. Mai mult, incep sa vorbeasca in engleza, ceea ce cred ca e scopul, nu?!", ii dau eu replica. Nu i-a placut probabil ce am zis si a angajat pe altcineva, o profesoara din Filipine cu un accent ciudat.
Perioada asta predau la un liceu de stat si, in mare, fac acelasi lucru, doar ca la un nivel mai avansat. Lectiile mele "text", cele plictisitoare, contin de cele mai multe ori dialoguri, pe care studentii trebuie sa le citeasca. Celelalte includ descrieri de poze, video, muzica, jocuri diverse etc. Nu intru in detalii, ar trebui sa scriu o carte despre predat :) Ce vreau sa spun este ca nu e plictiseala, monotonie, si studentii, in general, participa de buna voie la aceste activitati si incep sa vorbeasca, incet-incet engleza. Liceul este destul de bun, dotat cu aproape orice, calculatoare (pt. profesor) in clase, proiectoare, sistem audio s.a.m.d. Acum e sfarsit de semestru si aud zvonuri cum ca directorul departamentului de limbi straine vrea sa renunte la mine pentru ca, din nou, predarea nu e destul de amuzanta, sau studentii nu se distreaza destul de bine in clase si nu se simt bine.
Ma gandeam ca ideologia asta merge la scoala privata, care e o afacere. Parintele, in Tailanda, nu va intreba copilul acasa "Ce ai invatat azi?", ci il va intreba "Cum te-ai distrat la scoala?". Daca acesta nu s-a simtit destul de bine, parintele il va muta la alta scoala si scoala privata va pierde incasarile de pe urma acestuia. Nu credeam ca se aplica si la un nivel atat de inalt, precum liceul. In plus, liceul asta se spune ca este unul dintre cele mai bune 10 licee din Tailanda; sunt si elevi straini care invata aici.
A venit cineva de la agentia de recrutare prin care am gasit slujba asta, de la liceu, si m-a sfatuit sa fac lectiile mai amuzante. Cam asta am discutat:

Ea: Directorul spune ca ar trebui sa faci mai multe activitati in clasa.

Eu: Pai deja fac, fotografii, muzica, cantece, filme, jocuri... ce altceva ar trebui sa fac?

Ea: Vezi, elevii nu se distreaza destul.

Eu: Pai daca se distreaza prea mult, cum si cand vor mai invata limba engleza?!

Ea: Pai da, dar daca nu se distreaza, nu ii va pasiona si nu vor da atentie deloc predarii.

N-am mai zis nimic, ce repli era sa-i mai dau? Am fi vorbit asa, la paralel, pana seara. As fi vrut sa-i raspund: "Pai asta e treaba lor, daca vor sa ramana prosti, n-au decat, dar macar sa taca din gura si sa nu-i mai deranjeze pe ceilalti"; cred ca am facut bine ca am tacut :)
Oricum, concluzia ca sistemul educational este la pamant nu am luat-o doar in urma experientelor traite de mine in scolile tailandeze. Vad, uneori, tineri adolescenti si chiar mai mari, de 25 - 30 de ani, care citesc in metrou, tren, autobuz. 99% dintre acestia rasfoiesc carti de benzi desenate. Majoritatea carora i-am intrebat ce carte au citit un ultima vreme mi-au raspuns ca au citit carti desenate sau nimic. Nici cunostinte generale nu prea au. Nu vreau sa spun ca sunt idioti, deoarece intelepciunea si cunostintele generale de multe ori nu au nici o legatura una cu alta - vezi Morometii lol. Insa, cu siguranta, cunostintele generale castigate in scoala ajuta in viata, si de multe ori cand intelepciunea lipseste, experientele altora (ex. cunostintele acumulate in scoala) ajuta enorm la luarea unei decizii.
Un alt defect al sistemului educational tailandez este ca toata lumea trece clasa, testul, etc. Nu exista elevi codasi. Toti stiu acest lucru si, de aici, indiferenta fata de carte. In plus, la sfarsit de semestru, elevii dau note profesorilor (mda, e tocmai invers) si il caracterizeaza, iar profesorul isi poate pierde slujba ca urmare a caracterizarilor elevilor. O caracterizare reusita cred ca e ceva de genul: "Profesorul e amuzant, bun, zambeste tot timpul si toata lumea intelege ce spune".
Ma gandesc acum la un profesor din SUA, un negru care a venit recent la liceul asta si despre care toata lumea vorbeste lucruri bune. De curiozitate, am participat la cateva din orele lui. Este un om bun, zambeste - uneori prosteste - tot timpul si de multe ori pare sa joace rolul unui idiot. Cred ca este doar un rol. Dar predarea lui lasa de dorit, dupa parerea mea. Tipul face lucruri mult prea simple. De exemplu spune un cuvant unui elev iar acesta trebuie sa-l scrie la tabla. Cuvintele sunt simple, de 4-5 litere, asa ca toata lumea scrie corect si sunt bucurosi ca s-au descurcat. Dar astea sunt lucruri pe care le stiau deja si ideea e sa-i inveti lucruri pe care nu le stiu, nu?! Din cate stiu eu, corectati-ma daca ma insel, se poate considera 'succes' o ora de predat in care cca. 70% dintre elevi au inteles subiectul predat. Daca procentajul este prea mic, inseamna ca profesorul nu este destul de bun sau materia este prea grea, iar daca este prea mare inseamna ca s-a pierdut vremea invatandu-i lucruri pe care le stiau deja.
In concluzie, nimeni dintre elevi nu vrea sa invete, cu adevarat sa invete, si toti par multumiti cu ce stiu si ce 'prind' din intamplare; se toceste putin inainte de teste si atat. Deasemenea, nimeni nu se straduieste prea mult sa-i invete pe elevi sau, daca se straduieste prea tare, isi poate pierde slujba. Astea fiind concluziile la care am ajuns, cred ca am sa incetez si eu sa-mi mai dau silinta si sa-i invat ceva pe studenti si am sa ma axes tot mai mult pe jocuri si glume, sa-i fac pe studenti fericiti :D

Familia tailandeza

 Familia in Tailanda are un rol extrem de important si pot spune fara sa mint ca acest rol este uneori supra exagerat. Nimic nu este mai important decat rudele si legaturile familiale sunt mult mai stranse decat in alte tari... in special decat in tarile vestice cum ar fi Romania. In vest suntem invatati de mici sa ne descurcam si suntem indoctrinati cu ideea ca trebuie sa fim in stare sa ne intretinem singuri si, pe cat posibil, sa fim in stare sa infiintam si intretinem o familie, d.p.d.v. financiar.

Familiile fara masina :)

 Datorita culturii asiatice, in special specific celei tailandeze, copiii nu par a fi incurajati deloc sa-si "ia zborul", fiind parca tinuti in cusca. Dupa cum explicam intr-un articol anterior, sunt indoctrinati sa fie supusi (atat de familie cat si de societate, religie, scoala), a.i. nu poate fi de conceput faptul ca un copil, indiferent de varsta lui, sa incalce cuvantul parintilor. Astfel ca am intalnit destule persoane de peste 25 de ani care, tinuti in frau de parinti ca si cum ar avea 15 ani, nu au practic o viata personala - genul devreme acasa.
 Nu stiu cum e in celelalte tari asiatice, stiu doar ca asiaticii pun pret mare pe legaturile familiale; in China, de exemplu, exista obiceiul ca bunicii sa creasca nepotii de mici pana la cativa ani.
 Copiii tailandezi sunt printre cei mai rasfatati din lume, probabil, nu credeti ca ar fi cumva exploatati de catre parinti; acestia le fac de obicei toate poftele, ca sa zic asa... bineinteles, in limitele posibilitatilor financiare. Referitor la bunele maniere: un adult va oferi scaunul in mjloacele de transport in comun unuicopil si nu invers, precum se intampla in vest... sau cum ar trebui sa se intample, dat fiind ca acestea sunt regulile noastre de conduita. Mi s-a intamplat sa vad un tanar in carje, de cca. 30 de ani, cu un picior in ghips, oferind locul unui copil de vreo 9-10 ani, intr-un autobuz supra aglomerat. Gestul mi s-a parut de neacceptat - a fost acceptat, bineinteles, de catre copil :)
 Cum spuneam la inceput, acest rol pe care-l are familia este de multe ori exagerat si de multe ori face mai mult rau decat bine, dupa parerea mea vestica. De exemplu, la maternitate, unde la noi in tara nu intra nimeni decat gravida si poate sotul acesteia, in Tailanda vor veni (sa vada nou nascutul) toate rubedeniile, cu mic cu mare, tanar si batran. In plus, copilul - daca nu sunt probleme - va fi inmanat din prima zi mamei, care de obicei imparte camera cu alte mamici (cei mai saraci) sau sta in camera cu sotul ori alti membri ai familiei cele cateva zile de spitalizare de dupa nastere.
 Asadar, dorind sa faca un bine si sa-si exprime bucuria si suportul pentru noul nascut si parintii acestuia, rudele nu fac decat sa aduca cu ei si sa transmita mamei si copilului toti virusii si bacteriile pe care le-au adunat in drumul pana la spital. Personal, gasesc acest lucru stupid, insa asta e cultura in Tailanda si e foarte normal pentru ei.
 Cultura si obiceiurile diferite sunt motivul pentru care foarte multe mariaje intre tailandezi si straini esueaza. Majoritatea, cred ca 90%, sunt intre femei tailandeze si caucazieni. Acestia (vesticii) nu inteleg ca de multe ori, in fata sotiei, opinia lor va cadea pe locul 2 sau 3 in favoarea opiniilor parintilor sotiei tailandeze. Citeam pe un forum al expatriatilor din Tailanda cum ca, daca vrei sa te casatoresti cu o tailandeza, cel mai bine este sa-ti cauti una orfana lol
 Si, ca si statut, in familie se respecta regula cum ca cel mai in varsta este cel mai respectat. Nu exista, ori cel putin eu nu am auzit de nici un caz, copiii care sa-si loveasca parintii, bunicii, pe cei in varsta, cum vedem din cand in cand la stirile romanesti de la ora 5pm, la pseudo-postul ProTV. Avantajul e ca cel in varsta plateste intotdeauna masa la restaurant, de exemplu :) Plateste cel cu gradul social cel mai mare iar daca e vorba de o masa in familie, plateste cel mai in varsta.
 Mi-am amintit ceva referitor la casatorii care trebuie mentionat. Tailandezii vor evita sa intre in orice discutii in contradictoriu si cu atat mai mult certuri, batai etc. a.i. nici critica constructiva nu este bine privita in Tailanda. Cunosc o fata de aproape 30 de ani care si-a prezentat iubitul familiei ei si rudelor - ritual obisnuit, fata prezinta potentialul sot familiei si asteapta aprobarea acestora referitor la o eventuala casatorie. Toti fiind adunati la masa, timp in care se si cunosteau pentru prima data cu iubitul fetei, au inceput discutii politice. Din pacate tipul avea inclinatii politice opuse fata de rudele ei, criticand liderii politici atat de admirati de catre familie,si acest lucru a dus la destramarea relatiei dintre cei doi. Cina a continuat, bineinteles, toti si-au spus parerile, insa fata a decis sa rupa relatia pe acest motiv - ca sa intelegeti, motivul nu era acela ca tipul acea alta parere decat cea a familiei ei, motivul a fost acela ca nu a aprobat sau macar acceptat opiniile celor din familie. Stiu ca sunt stupid, am vrut sa explic faptul ca si critica constructiva poate avea, de fapt, efective  distructive in Tailanda.
 Daca aveti ocazia sa faceti vreo vizita unei familii tailandeze, trebuie sa va spun ca va trebui, ca si in temple, sa lasati incaltarile la usa. Nu exista o ordine a salutarii membrilor familiei, veti saluta (vezi articolul despre wai) pe cine veti intalni, nu trebuie sa asteptati pentru a intalni capul familiei. Deasemenea, se considera nesimtire daca veti alege sa sedeti un scaun mai inalt decat al membrilor familiei mai in varsta decat dvs. Tailandezilor li se pare normal sa stea jos, direct pe dusumea (chiar daca exista scaune in incapere), asa ca daca doriti puteti sa va asezati pe podea. Atentie insa ca picioarele stau turceste ori indoite intr-o parte aav, inspre corpului, fara a fi indreptate inspre cineva sau, cu mult mai grav, inspre altar.
 Familiile tailandeze cu radacini chinezesti vor avea in casa un mic altar, de obicei pe podea - asa cum avem noi icoane pe perete. Familiile, casele, 100% tailandeze vor avea altarul in exterior, in curtea casei, pe un picior de circa 1,5 metri inaltime; bineinteles, nu ma refer la tailandezii care stau la bloc, in apartamente mici ;)

Tailanda - tara zambetelor

 Tailanda mai este numita si Tara Zambetului, prescurtat LoS (Land of Smiles), si pe buna dreptate. Aici toata lumea zambeste, chiar si fara motiv. Am citit multe articole, in special pe net, care sustin ca zambetul tailandez este supraevaluat si ca sunt alte natii care de fapt zambesc mai mult si mult mai sincer, cel al tailandezilor fiind de multe ori fals. Poate e asa, dar pana acum nu am vizitat nici una dintre tarile respective; ce-i sigur este ca, comparativ cu Romania, tailandezii dau impresia ca sunt mult mai fericiti... altfel de ce ar zambi?! In mare parte este adevarat, tailandezii au, datorita culturii primite, mult mai putine griji decat romanii si mult mai multe motive sa zambeasca, dar la fel de adevarat este ca zambetul nu este intotdeauna sincer.

Un zambet

 Vreau sa lamuresc acest lucru deoarece am auzit comentarii altor romani stabiliti aici de ani de zile (ani!) care sustineau ca tailandezii sunt mincinosi si parsivi. Nu stiu daca s-au bazat doar pe faptul ca acestia (tailandezii) zambesc din motive greu intelese de noi, europenii, si par asadar parsivi, ori au intalnit poate mai multi tailandesi mincinosi decat onesti, insa sunt sigur ca s-au inselat. Am sa explic in acest articol doar zambetul tailandez si motive lui, deoarece convingerea mea este ca tailandezii sunt naivi si copilarosi si cu greu pot fi parsivi, chiar daca si-ar dori aceasta.

 Tailandezii zambesc cu orice ocazie, cand se intalnesc cu cineva, cand fac cate o gafa si chiar cand cineva greseste fata de propria persoana. Zambetul poate insemna multe lucruri in Tailanda, de la 'sunt bucuros sa te vad' pana la 'nu-i nimic, te-am iertat'. Ca fapt general, parerea mea sincera este ca te simti mult mai bine cand toata lumea iti zambeste (Tailanda) decat atunci cand toata lumea iti arunca priviri de genul "tu mi-ai furat butelia" (Romania). Dar nu vreau sa ne vorbesc de rau pe noi, romanii; cum spuneam mai sus, noi avem mult mai multe griji decat tailandezii. Si totusi asta e vina noastra.

6 pe motoreta... zambind :)

 Tailandezii sunt mult mai sinceri, mult mai prietenosi si mult mai politicosi decat romanii. Asta ii face sa zambeasca mai mult decat noi. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, legaturile familiale sunt mult mai puternice aici decat la noi, romanii. In vest suntem educati sa 'ne luam zborul', sa ne parasim parintii si sa ne intemeiem propriile familii. Aici, in Tailanda, parintii n-au nimic impotriva sa aiba grija de copii pentru totdeuna; de fapt este de preferat, deoarece pana la urma vor ajunge sa aiba nevoie de ei, la batranete. Asadar, nimeni nu-i impinge pe copiii ajunsi maturi sa plece de acasa, sa-si caute o slujba, sa-si faca o familie etc. Prin urmare nu exista nici stresul sau grija zilei de maine; stiind ca cineva are grija permanent de tine, asadar neavand nici o grija, iti este foarte usor sa zambesti, nu?

 Altfel e in Romania, cand toata lumea merge cu capul plecat si toti iti arunca priviri incruntate. Nu vreau sa generalizez, bineinteles, dar in marile orase asa este, in special acolo unde gradul de saracie este mai ridicat.

 Cred ca mare importanta are si religia aici. Noi suntem educati ca o viata avem pe pamant si restul eternitatii in iad sau in rai, ceea ce probabil, in subconstientul nostru, ne face sa ne gandim asa: "O viata am si aia e de rahat". Mai ales ca toti ne stim pacatosi si probabil vom ajunge in iad.. asadar o viata de rahat PLUS restul eternitatii in chinurile iadului. Nu e corect si e total lipsit de sens, nu? Ei bine, religia budista sustine teoria reincarnarii; daca karma ta in viata asta nu este una buna, nu-i nici o problema, caci in viata urmatoare posibil sa fie invers. Daca nu peste 2 vieti s.a.m.d. Deci, daca e asa, ce motive ar avea tailandezii sa nu zambeasca!?

 Trebuie mentionat si ca tailandezii zambesc pentru a salva aparentele, de multe ori, sau cum spuneam mai sus, pentru a ierta pe cineva. Acesta poate fi uneori un zambet fortat, si poate de aici si acuzatiile cum ca ar fi parsivi :) Imi amintesc ca am vazut de vreo 2 ori motorete care s-au ciocnit de masini (sau invers, rezultatul e acelasi) si cei care conduceau motocicletele s-au ridicat zambind, zambind a iesit si soferul masinii, au discutat, s-au despartit in conditii amicale. In situatiile alea, bineinteles ca nu zambesc de placere lol si ca zambetul poate fi interpretat ca fiind parsiv, dar cum spuneam mai sus zambetul are multe interpretari, si aici s-ar putea traduce de exemplu "imi cer scuze" si "nu-i nimic, te-am iertat".

 In aceasta idee, nu fiti surprinsi daca tailandezii par ca rad de voi atunci cand faceti vreo greseala; nu face nimeni haz pe seama voastra, pur si simplu se incearca ascunderea greselilor prin transformarea lor intr-o gluma.

 Si apropos de greseli si de voie buna, este inacceptabil in societatea tailandeza sa va pierdeti fire, asta insemnand sa dati dovada ca sunteti nervos, sa ridicati vocea sau, mai rau, sa recurgeti la actiuni violente. Este un semn ca sunteti idiot si veti cadea foarte mult in ochii tailandezilor. Orice disputa se rezolva zambind (stiu, pare ireal) dar... politistul va da amenda zambind, omuletul care vinde suveniruri zambind va taie calea cu ofertele lui, toata lumea din statia de autobuz pare ca rade de voi cand va impiedicati de dalele puse stramb pe trotuar s.a.m.d. Ce veti face in situatiile astea? Evident, zambind veti plati amenda, zambind veti refuza sau ignora vanzatorul insistent si zambind la pasagerii din statie veti merge mai departe, fara sa injurati ori sa dati vina pe trotuarul prost facut.

:)

Salutul tailandez - wai

Salutul tailandez - Wai

 Salutul tailandez, wai (se citeste uai) este greu de inteles pentru straini, chiar si pentru cei care locuiesc aici de ceva vreme. Deseori vad acest salut executat gresit de catre rezidenti sau executat atunci cand nu trebuie. Multi straini doresc sa fie politicosi si eleganti si de cele mai multe ori fac exces de zel. Imaginati-va, de exemplu, in Romania, cum ar fi privit un barbat care ar apuca din proprie initiativa mana unei femei pentru a o saruta, inchipuindu-si ca acesta e un gest galant si va impresiona femeia respectiva. Nu este corect, nu? Ar trebui ca femeia, daca doreste acest lucru, sa-i intinda mana, cu palma in jos, pana mai jos de nivelul pieptului, si apoi barbatul sa-i prinda mana si sa i-o sarute. Caci, pana la urma, femeia decide daca vrea sau nu acest salut si tot ea stie ce a facut anterior cu acea mana :)
 Asa si cu strainii din Tailanda, grabiti sa fie politicosi, forteaza acest salut parand, de multe ori, un pic ridicoli.
 Revenind la salut, trebuie mentionat ca nu este necesar ca acest salut sa fie facut in picioare, nefiind necesara nici ridicarea de pe scaun, in cazul cand sedem, de exemplu.
 Salutul se efectueaza prin apropierea palmelor (vezi poza) si in acelasi timp inclinarea corpului in fata si nu trebuie grabit, fortat, in stil japonez. Miscarea se va executa usor, elegant, privirea ramane jos, spre bustul celuilalt, nu este nevoie sa priviti chipul celuilalt, pe sub sprancene. Tailandezii nu folosesc strangerile de mana si in special imbratisarile, in special in locuri publice; totusi, intre membrii familiei acestea se pot practica.
 Tailanda este o societate cu reguli stricte privind clasele sociale si multi o considera inca o tara feudala. In mare parte asa si este, cel bogat are respectul tuturor saracilor din provincia lui si de multe ori averea se confunda, sau este asemanata, cu clasa sociala. Prin urmare, bani sa ai... Si, spre deosebire de Romania, aici varsta este foarte respectata.
 Acum, dupa explicatia de mai sus, cateva reguli despre salutul tailandez:

- Cel tanar il saluta primul pe cel mai in varsta si nu invers;
- Cel sarac (clasa sociala de jos) saluta pe cel bogat (clasa inalta);
- Toata lumea saluta calugarii, inclusiv regele Tailandei;
- Salutul nu este obligatoriu intre prieteni, dar este politicos sa raspundeti acestui salut din partea oricui;
- Se saluta camasile (sau gulerele) albe, ca sa zic asa - meseriile nobile, precum profesorii, doctorii etc.;
- In functie de statutul social al celui salutat, salutul difera (vezi mai jos).

Si alte cateva instructiune despre wai:

- Cea mai respectata clasa este cea a calugarilor, acestia sunt salutati indiferent de varsta lor primii; cand salutam calugarii palmele impreunate se ridica cel mai sus, a.i. degetele mari ajung la nivelul ochilor si trunchiul este un pic mai inclinat decat in cazul celorlalte clase;
- A doua clasa sociala respectata (spre deosebire de tara noastra :)) este cea a dascalilor, invatatorilor si profesorilor; palmele se ridica pana cand degetele mari sunt aproximativ la nivelul nasului - la fel se saluta si parintii;
- Persoanele in varsta (necunoscute) si cei despre care nu stim prea multe, se saluta ridicand palmele cu degetela mari pana la nivelul gurii;
- Prietenii se saluta ridicand palmele cu degetele mari la nivelul barbiei, desi uneori, in graba, palmele deabia ajung la nivelul pieptului - insa, cum spuneam mai sus, fiind vorba de prieteni este putin probabil ca vreunul se va simti ofensat si de multe ori se sare peste wai;
- Salutul se poate efectua si cu o singura mana, in cazul in care cealalta este ocupata (cu o geanta, de exemplu).

 Salutul este insotit de urarea 'Sawatdee' (se citeste sauat dii) care tine loc si de buna dimineata, si de buna seara, si de la revedere etc. si se pronunta odata cu efectuarea salutului.
 Acum va rog sa urmariti videoclipul de mai jos, pentru a intelege mai bine wai-ul tailandez: