Consumerismul in Tailanda

Consumerismul

 Consumerismul este o problema peste tot in lume si datorita sistemului economic al zilelor noastre, sistem care numai economic nu este, comsumerismul este un lucru negativ care, dupa parerea mea, nu face decat sa distruga si sa otraveasca planeta. Ma gandesc mereu la documentarul Zeitgeist (Peter Joseph) care spunea ceva de genul: "daca vreau sa construiesc un scaun (parca) voi avea grija sa-l fac durabil, a.i. sa nu se strice, daca este posibil, niciodata, nu? Compania (oricare), pentru a mentine sistemul 'economic' si a nu da eventual faliment va scoate pe piata un produs care dupa o anumita perioada se va strica - asa a fost facut, sa se strice - pentru a putea vinde iarasi acelasi produs". Asadar, consumul este un lucru negativ, avem tehnologia si cunostintele sa producem lucruri care nu se strica, sau cel putin nu se strica atat de repede, insa ne lipseste un sistem cu adevarat economic.
 Indeajuns, insa, cu critica sistemului, trecem la consumerismul in Tailanda :)
 Tailandezii au o cultura a imaginii si, pentru a-i critica un pic (ca oricum nu inteleg limba romana muhahaha) de multe ori mi se pare ca seamana cu niste tigani. Ca sa explic: imaginea, din pacate, nu inseamna numai a fi politicos si decent imbracat, inseamna, de multe ori, si de a etala accesorii vestimentare sau utile scumpe, precum si a frecventa locuri, de exemplu localuri, restaurante, care pot fi considerate scumpe fata de salariul unora dintre ei. Nu se poarta prea mult bijuteriile (aur), cel putin nu de clasa saraca sau mijlocie, deoarece acestea sunt tinute de obicei la pastrare, insa tin minte ca o data cu aparitia Blackberry-ului (mobilele) toata lumea, cel putin tinerii si adolescentii, si-au cumparat cate unul. De fapt cumnata-mea are 2. Nici acum nu inteleg cum poate cineva sa foloseasca acel telefon urias, cu tastele alea atat de mici, mai ales ca aici este la moda si chat-ul (BB-chat). Vad ca pana si vanzatoarele sarace de la tarabele stradale butoneaza cate un BB.

Consumerism

 In fine, multe lucruri au preturi foarte mari aici, si sunt produse care ar trebui sa fie mai ieftine, dat fiind ca sunt produse in Tailanda sau in tarile vecine. Nu prea inteleg cum masinile Honda costa aici mai mult decat in Europa, dar am dat vina mereu pe faptul ca are cine sa le cumpere. Adica, daca clientul vrea sa plateasca cat cere vanzatorul, pretul automat va creste. In plus, tailandezii au - cred ca majoritatea lumii gandeste asa - ideea ca ce e scump e automat mai bun; complet gresit, dupa parerea mea.
 Dar sa revin la tiganeala. Ma gandeam sa cumpar o masina (nu am) si ma gandeam la Toyota caci e produsa in Tailanda si, deci, ar trebui sa fie mai ieftina iar intretinerea sa fie mai usoara... si mai ieftina. Toti m-au intrebat de ce nu-mi iau Honda, ca Toyota e masina saracului, cica - asta pentru ca toate taxiurile sunt Toyota. Le-amreplicat ca dca toate taxiurile sunt Toyota probabil ca acestea sunt masini rezistente, si deci mai bune, iar daca sunt si mai ieftine, cu atat mai bine, nu? Ei bine, nu. Trebuie cumparata neaparat masina cea mai scumpa (!?)
 Tin minte cand ma mutasem la tara cateva luni; am revenit inapoi in Bangkok, destul de repede. Vroiam sa-mi iau o motoreta la mana a doua, deoarece:

1. nu stiam sa conduc si ma gandeam ca o s-o stric, oricum, cazand cu ea
2. este, evident, mai ieftina

... toti m-au intrebat de ce nu iau noua - argumentele de mai sus li s-au parut fara sens (!?) asa ca am renuntat si m-am mutat inapoi in capitala unde nu am nevoie de motoreta deoarece taxiuri si moto-taxi sunt peste tot.
 La fel cu mobilul, am avut un Samsung 'GT nu mai stiu cum', simplu, nu este smartphone dar are cam tot ce au si cele mai avansate. Iarasi intrebari cum ca de ce nu-mi cumpar Blackberry sau ceva mai scump. Nu am nevoie de nimic in plus fata de ce-mi ofera Samsung-ul, raspund eu - raspuns innacceptabil pentru tailandezi (!?)
 In plus, tailandezii imi par, mai mult decat romanii, sclavii reclamelor. Par sa-si doreasca orice vad in reclame, fie ele stradale, fie la TV etc. Nu inteleg de unde vine dorinte asta. E drept, o mare parte o are si industria de advertising, aici mai activa ca in multe locuri din lume. Ca sa dau un exemplu, la TV, din cateva zeci de canale TV, cred ca pana acum mai mult de 50% dintre ele, de fiecare data cand le-am deschis, se facea prezentarea vreunui produs. In tailanda sunt o multime de canale TV de prost gust, talk-show-uri de 2 lei, emisiuni de umor gen Garcea s.a.m.d. care afiseaza reclame, inclusiv in timpul difuzarii filmelor, sub ecran, practic in timpul filmului. Din punctul asta de vedere inteleg cumva consumerismul tailandezilor. Totusi, pentru a demonstra inca o data ca aici e tara contrastelor, multi oameni nu se indura sa arunce la gunoi nimic, ma refer la lucruri vechi, de exemplu radiouri care chiar si daca ar functiona nu mai exista nimeni care sa le foloseasca, in timp ce altii nu dau doi bani - in timpul inundatiilor vedeam la stiri casele inundate (interioarele) cu TV-urile LCD, de exemplu, jumatate sub apa; se vedea ca nimeni nu a incercat sa duca macar bunurile mai de pret la etajul de mai sus.
 In concluzie, consumerismul tailandezilor este unul din lucrurile pe care am incetat sa mai incerc sa le inteleg, impreuna cu multe altele despre care voi vorbi in urmatoarele articole :)