Sistemul educational in Tailanda este, dupa parerea mea, la pamant. Pare ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, nu se mai pune accent deloc pe
educatie. Mai mult, de multe ori se da impresia ca sistemul (
Big Brother) face tot posibilul sa creeze idioti si nu genii. E de inteles, masele stupide sunt mai usor de controlat.
 |
| Studenti tailandezi la test |
Revenind la
Tailanda... se presupune aici ca nu poate exista
educatie (student silitor) fara amuzament. Am sa va istorisesc mai tarziu sfaturile si reprosurile pe care le-am primit de la
scoli sau agentiile de recrutare. Aici, in tara zambetelor, totul
TREBUIE sa fie amuzant, lejer, distractiv, usor, altfel nu se merita. Exista un vechi proverb tailandez ce spune ceva de genul: "
Daca ceva (o actiune) nu-ti aduce nici o satisfactie (placere), atunci nu se merita efectuata". Si, desi pare just, sunt totusi destule domenii in care respectivul proverb nu ar trebui sa se aplice; de exemplu in
educatie,
justitie sau chiar
societate.
Imi amintesc, si nu cu drag, zilele de scoala primara cand sedeam cu totii in bancile noastre, cu mainile la spate, fara a avea voie sa intoarcem capul macar. Nu mi-a facut deloc placere, insa privind in urma, ma bucur ca am fost
educat "fortat" si nu lasat sa-mi fac de cap.
Elevii si
studentii sunt lasati de multe ori sa-si faca de cap, se intarzie la ore, se pleaca mai devreme iar in clasa unii se ocupa cu diverse alte activitati, mai putin studiul. In plus, studentii sunt exrem de galagiosi. Totusi, pe de alta parte, in multe clase unde predau
profesori tailandezi pare sa fie liniste,
elevii sunt ascultatori etc.
Profesorul tailandez vorbind aceeasi limba cu
elevii este mai respectat decat cei straini. In plus, acesta isi poate mustrului
elevii facandu-i sa-l asculte. Doamne fereste, insa, sa ridice
profesorul strain vocea ori sa-l ia pe cate unul de ureche si sa-l conduca in banca lui.
 |
| Elevi tailandezi |
De multe ori am impresia ca
profesorii straini sunt angajati doar pentru a amuza
studentii, un fel de bufoni, jokeri, clovni... si multi sunt asa; probabil s-au adaptat cerintelor.
Am predat
engleza la o
scoala primara privata timp o luna, pana m-au dat afara. Nimeni nu vorbea
engleza, nici profesorii, nici elevii. Am incercat sa le dau dialoguri simple, sa-i fac sa vorbeasca, dar am fost intrerupt de ceilalti
profesori. Pentru ei predatul limbii engleze consta in scrierea pe tabla a 5 cuvinte si traducerea acestora. Studentilor li se cerea sa scrie acele cuvinte, care nici macar nu erau de uz general, si sa le citeasca. Pentru asta luau un "
Foarte bine!" si erau multumiti. Eu am incercat cu dialogurile, diverse activitati, desene, jocuri, poate-poate ii fac interesati... si cred ca as fi reusit deoarece multi participau bucurosi la activitatile mele. Insa... mi s-a reprosat ca studentii nu se distreaza destul si ca predatul nu este destul de amuzant. M-am mirat, bineinteles, adica mai mult decat atat ce ar fi trebuit sa le fac?!
Zice directoarea scolii: "
pai ar trebui sa imbini cele doua, munca si distractia, ca sa iasa ceva productiv si amuzant". "
Pai da, dar asta fac. Mi-e imi place ceea ce fac si elevii participa si se simt bine la activitatile mele. Mai mult, incep sa vorbeasca in engleza, ceea ce cred ca e scopul, nu?!", ii dau eu replica. Nu i-a placut probabil ce am zis si a angajat pe altcineva, o
profesoara din Filipine cu un accent ciudat.
Perioada asta predau la un liceu de stat si, in mare, fac acelasi lucru, doar ca la un nivel mai avansat. Lectiile mele "text", cele plictisitoare, contin de cele mai multe ori dialoguri, pe care studentii trebuie sa le citeasca. Celelalte includ descrieri de poze, video, muzica, jocuri diverse etc. Nu intru in detalii, ar trebui sa scriu o carte despre predat :) Ce vreau sa spun este ca nu e plictiseala, monotonie, si studentii, in general, participa de buna voie la aceste activitati si incep sa vorbeasca, incet-incet engleza. Liceul este destul de bun, dotat cu aproape orice, calculatoare (pt. profesor) in clase, proiectoare, sistem audio s.a.m.d. Acum e sfarsit de semestru si aud zvonuri cum ca directorul departamentului de limbi straine vrea sa renunte la mine pentru ca, din nou, predarea nu e destul de amuzanta, sau studentii nu se distreaza destul de bine in clase si nu se simt bine.
Ma gandeam ca ideologia asta merge la
scoala privata, care e o afacere. Parintele, in
Tailanda, nu va intreba copilul acasa "Ce ai invatat azi?", ci il va intreba "Cum te-ai distrat la scoala?". Daca acesta nu s-a simtit destul de bine, parintele il va muta la alta
scoala si
scoala privata va pierde incasarile de pe urma acestuia. Nu credeam ca se aplica si la un nivel atat de inalt, precum
liceul. In plus,
liceul asta se spune ca este unul dintre
cele mai bune 10 licee din Tailanda; sunt si
elevi straini care invata aici.
A venit cineva de la
agentia de recrutare prin care am gasit slujba asta, de la
liceu, si m-a sfatuit sa fac lectiile mai amuzante. Cam asta am discutat:
- Ea: Directorul spune ca ar trebui sa faci mai multe activitati in clasa.
- Eu: Pai deja fac, fotografii, muzica, cantece, filme, jocuri... ce altceva ar trebui sa fac?
- Ea: Vezi, elevii nu se distreaza destul.
- Eu: Pai daca se distreaza prea mult, cum si cand vor mai invata limba engleza?!
- Ea: Pai da, dar daca nu se distreaza, nu ii va pasiona si nu vor da atentie deloc predarii.
N-am mai zis nimic, ce repli era sa-i mai dau? Am fi vorbit asa, la paralel, pana seara. As fi vrut sa-i raspund: "
Pai asta e treaba lor, daca vor sa ramana prosti, n-au decat, dar macar sa taca din gura si sa nu-i mai deranjeze pe ceilalti"; cred ca am facut bine ca am tacut :)
Oricum, concluzia ca
sistemul educational este la pamant nu am luat-o doar in urma experientelor traite de mine in
scolile tailandeze. Vad, uneori, tineri adolescenti si chiar mai mari, de 25 - 30 de ani, care citesc in metrou, tren, autobuz. 99% dintre acestia rasfoiesc carti de benzi desenate. Majoritatea carora i-am intrebat ce carte au citit un ultima vreme mi-au raspuns ca au citit carti desenate sau nimic. Nici cunostinte generale nu prea au. Nu vreau sa spun ca sunt idioti, deoarece
intelepciunea si
cunostintele generale de multe ori nu au nici o legatura una cu alta - vezi
Morometii lol. Insa, cu siguranta, cunostintele generale castigate in
scoala ajuta in viata, si de multe ori cand intelepciunea lipseste, experientele altora (ex. cunostintele acumulate in
scoala) ajuta enorm la luarea unei decizii.
Un alt defect al
sistemului educational tailandez este ca toata lumea trece clasa, testul, etc. Nu exista
elevi codasi. Toti stiu acest lucru si, de aici, indiferenta fata de carte. In plus, la sfarsit de semestru, elevii dau note profesorilor (mda, e tocmai invers) si il caracterizeaza, iar profesorul isi poate pierde slujba ca urmare a caracterizarilor elevilor. O caracterizare reusita cred ca e ceva de genul: "
Profesorul e amuzant, bun, zambeste tot timpul si toata lumea intelege ce spune".
Ma gandesc acum la un
profesor din SUA, un negru care a venit recent la liceul asta si despre care toata lumea vorbeste lucruri bune. De curiozitate, am participat la cateva din orele lui. Este un om bun, zambeste - uneori prosteste - tot timpul si de multe ori pare sa joace rolul unui idiot. Cred ca este doar un rol. Dar predarea lui lasa de dorit, dupa parerea mea. Tipul face lucruri mult prea simple. De exemplu spune un cuvant unui elev iar acesta trebuie sa-l scrie la tabla. Cuvintele sunt simple, de 4-5 litere, asa ca toata lumea scrie corect si sunt bucurosi ca s-au descurcat. Dar astea sunt lucruri pe care le stiau deja si ideea e sa-i inveti lucruri pe care nu le stiu, nu?! Din cate stiu eu, corectati-ma daca ma insel, se poate considera 'succes' o
ora de predat in care cca.
70% dintre elevi au inteles subiectul predat. Daca procentajul este prea mic, inseamna ca profesorul nu este destul de bun sau materia este prea grea, iar daca este prea mare inseamna ca s-a pierdut vremea invatandu-i lucruri pe care le stiau deja.
In concluzie, nimeni dintre
elevi nu vrea sa invete, cu adevarat sa invete, si toti par multumiti cu ce stiu si ce 'prind' din intamplare; se toceste putin inainte de teste si atat. Deasemenea, nimeni nu se straduieste prea mult sa-i invete pe
elevi sau, daca se straduieste prea tare, isi poate pierde slujba. Astea fiind concluziile la care am ajuns, cred ca am sa incetez si eu sa-mi mai dau silinta si sa-i invat ceva pe studenti si am sa ma axes tot mai mult pe jocuri si glume, sa-i fac pe
studenti fericiti :D
