Sistemul educational si scolile din Tailanda

Sistemul educational in Tailanda este, dupa parerea mea, la pamant. Pare ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, nu se mai pune accent deloc pe educatie. Mai mult, de multe ori se da impresia ca sistemul (Big Brother) face tot posibilul sa creeze idioti si nu genii. E de inteles, masele stupide sunt mai usor de controlat.

Studenti tailandezi la test

Revenind la Tailanda... se presupune aici ca nu poate exista educatie (student silitor) fara amuzament. Am sa va istorisesc mai tarziu sfaturile si reprosurile pe care le-am primit de la scoli sau agentiile de recrutare. Aici, in tara zambetelor, totul TREBUIE sa fie amuzant, lejer, distractiv, usor, altfel nu se merita. Exista un vechi proverb tailandez ce spune ceva de genul: "Daca ceva (o actiune) nu-ti aduce nici o satisfactie (placere), atunci nu se merita efectuata". Si, desi pare just, sunt totusi destule domenii in care respectivul proverb nu ar trebui sa se aplice; de exemplu in educatie, justitie sau chiar societate.
Imi amintesc, si nu cu drag, zilele de scoala primara cand sedeam cu totii in bancile noastre, cu mainile la spate, fara a avea voie sa intoarcem capul macar. Nu mi-a facut deloc placere, insa privind in urma, ma bucur ca am fost educat "fortat" si nu lasat sa-mi fac de cap.
Elevii si studentii sunt lasati de multe ori sa-si faca de cap, se intarzie la ore, se pleaca mai devreme iar in clasa unii se ocupa cu diverse alte activitati, mai putin studiul. In plus, studentii sunt exrem de galagiosi. Totusi, pe de alta parte, in multe clase unde predau profesori tailandezi pare sa fie liniste, elevii sunt ascultatori etc. Profesorul tailandez vorbind aceeasi limba cu elevii este mai respectat decat cei straini. In plus, acesta isi poate mustrului elevii facandu-i sa-l asculte. Doamne fereste, insa, sa ridice profesorul strain vocea ori sa-l ia pe cate unul de ureche si sa-l conduca in banca lui.

Elevi tailandezi

De multe ori am impresia ca profesorii straini sunt angajati doar pentru a amuza studentii, un fel de bufoni, jokeri, clovni... si multi sunt asa; probabil s-au adaptat cerintelor.
Am predat engleza la o scoala primara privata timp o luna, pana m-au dat afara. Nimeni nu vorbea engleza, nici profesorii, nici elevii. Am incercat sa le dau dialoguri simple, sa-i fac sa vorbeasca, dar am fost intrerupt de ceilalti profesori. Pentru ei predatul limbii engleze consta in scrierea pe tabla a 5 cuvinte si traducerea acestora. Studentilor li se cerea sa scrie acele cuvinte, care nici macar nu erau de uz general, si sa le citeasca. Pentru asta luau un "Foarte bine!" si erau multumiti. Eu am incercat cu dialogurile, diverse activitati, desene, jocuri, poate-poate ii fac interesati... si cred ca as fi reusit deoarece multi participau bucurosi la activitatile mele. Insa... mi s-a reprosat ca studentii nu se distreaza destul si ca predatul nu este destul de amuzant. M-am mirat, bineinteles, adica mai mult decat atat ce ar fi trebuit sa le fac?!
Zice directoarea scolii: "pai ar trebui sa imbini cele doua, munca si distractia, ca sa iasa ceva productiv si amuzant". "Pai da, dar asta fac. Mi-e imi place ceea ce fac si elevii participa si se simt bine la activitatile mele. Mai mult, incep sa vorbeasca in engleza, ceea ce cred ca e scopul, nu?!", ii dau eu replica. Nu i-a placut probabil ce am zis si a angajat pe altcineva, o profesoara din Filipine cu un accent ciudat.
Perioada asta predau la un liceu de stat si, in mare, fac acelasi lucru, doar ca la un nivel mai avansat. Lectiile mele "text", cele plictisitoare, contin de cele mai multe ori dialoguri, pe care studentii trebuie sa le citeasca. Celelalte includ descrieri de poze, video, muzica, jocuri diverse etc. Nu intru in detalii, ar trebui sa scriu o carte despre predat :) Ce vreau sa spun este ca nu e plictiseala, monotonie, si studentii, in general, participa de buna voie la aceste activitati si incep sa vorbeasca, incet-incet engleza. Liceul este destul de bun, dotat cu aproape orice, calculatoare (pt. profesor) in clase, proiectoare, sistem audio s.a.m.d. Acum e sfarsit de semestru si aud zvonuri cum ca directorul departamentului de limbi straine vrea sa renunte la mine pentru ca, din nou, predarea nu e destul de amuzanta, sau studentii nu se distreaza destul de bine in clase si nu se simt bine.
Ma gandeam ca ideologia asta merge la scoala privata, care e o afacere. Parintele, in Tailanda, nu va intreba copilul acasa "Ce ai invatat azi?", ci il va intreba "Cum te-ai distrat la scoala?". Daca acesta nu s-a simtit destul de bine, parintele il va muta la alta scoala si scoala privata va pierde incasarile de pe urma acestuia. Nu credeam ca se aplica si la un nivel atat de inalt, precum liceul. In plus, liceul asta se spune ca este unul dintre cele mai bune 10 licee din Tailanda; sunt si elevi straini care invata aici.
A venit cineva de la agentia de recrutare prin care am gasit slujba asta, de la liceu, si m-a sfatuit sa fac lectiile mai amuzante. Cam asta am discutat:

Ea: Directorul spune ca ar trebui sa faci mai multe activitati in clasa.

Eu: Pai deja fac, fotografii, muzica, cantece, filme, jocuri... ce altceva ar trebui sa fac?

Ea: Vezi, elevii nu se distreaza destul.

Eu: Pai daca se distreaza prea mult, cum si cand vor mai invata limba engleza?!

Ea: Pai da, dar daca nu se distreaza, nu ii va pasiona si nu vor da atentie deloc predarii.

N-am mai zis nimic, ce repli era sa-i mai dau? Am fi vorbit asa, la paralel, pana seara. As fi vrut sa-i raspund: "Pai asta e treaba lor, daca vor sa ramana prosti, n-au decat, dar macar sa taca din gura si sa nu-i mai deranjeze pe ceilalti"; cred ca am facut bine ca am tacut :)
Oricum, concluzia ca sistemul educational este la pamant nu am luat-o doar in urma experientelor traite de mine in scolile tailandeze. Vad, uneori, tineri adolescenti si chiar mai mari, de 25 - 30 de ani, care citesc in metrou, tren, autobuz. 99% dintre acestia rasfoiesc carti de benzi desenate. Majoritatea carora i-am intrebat ce carte au citit un ultima vreme mi-au raspuns ca au citit carti desenate sau nimic. Nici cunostinte generale nu prea au. Nu vreau sa spun ca sunt idioti, deoarece intelepciunea si cunostintele generale de multe ori nu au nici o legatura una cu alta - vezi Morometii lol. Insa, cu siguranta, cunostintele generale castigate in scoala ajuta in viata, si de multe ori cand intelepciunea lipseste, experientele altora (ex. cunostintele acumulate in scoala) ajuta enorm la luarea unei decizii.
Un alt defect al sistemului educational tailandez este ca toata lumea trece clasa, testul, etc. Nu exista elevi codasi. Toti stiu acest lucru si, de aici, indiferenta fata de carte. In plus, la sfarsit de semestru, elevii dau note profesorilor (mda, e tocmai invers) si il caracterizeaza, iar profesorul isi poate pierde slujba ca urmare a caracterizarilor elevilor. O caracterizare reusita cred ca e ceva de genul: "Profesorul e amuzant, bun, zambeste tot timpul si toata lumea intelege ce spune".
Ma gandesc acum la un profesor din SUA, un negru care a venit recent la liceul asta si despre care toata lumea vorbeste lucruri bune. De curiozitate, am participat la cateva din orele lui. Este un om bun, zambeste - uneori prosteste - tot timpul si de multe ori pare sa joace rolul unui idiot. Cred ca este doar un rol. Dar predarea lui lasa de dorit, dupa parerea mea. Tipul face lucruri mult prea simple. De exemplu spune un cuvant unui elev iar acesta trebuie sa-l scrie la tabla. Cuvintele sunt simple, de 4-5 litere, asa ca toata lumea scrie corect si sunt bucurosi ca s-au descurcat. Dar astea sunt lucruri pe care le stiau deja si ideea e sa-i inveti lucruri pe care nu le stiu, nu?! Din cate stiu eu, corectati-ma daca ma insel, se poate considera 'succes' o ora de predat in care cca. 70% dintre elevi au inteles subiectul predat. Daca procentajul este prea mic, inseamna ca profesorul nu este destul de bun sau materia este prea grea, iar daca este prea mare inseamna ca s-a pierdut vremea invatandu-i lucruri pe care le stiau deja.
In concluzie, nimeni dintre elevi nu vrea sa invete, cu adevarat sa invete, si toti par multumiti cu ce stiu si ce 'prind' din intamplare; se toceste putin inainte de teste si atat. Deasemenea, nimeni nu se straduieste prea mult sa-i invete pe elevi sau, daca se straduieste prea tare, isi poate pierde slujba. Astea fiind concluziile la care am ajuns, cred ca am sa incetez si eu sa-mi mai dau silinta si sa-i invat ceva pe studenti si am sa ma axes tot mai mult pe jocuri si glume, sa-i fac pe studenti fericiti :D

Religia in Tailanda

 Tailanda este o tara budista, in sensul ca majoritatea populatiei au adoptat aceasta religie, insa exista libertatea religiei si se gasesc cam toate religiile globului, nefiind interzisa nici una si fiind protejate de constitutie. Ca fapt divers, Buda s-a nascut in secolul al VI-lea inainte de Cristos si recent au fost descoperite intr-un templu din Tibet manuscrise ce atesta ca Isus a stat acolo o perioada si a studiat budismul; stiti ca din viata lui Isus lipsesc cativa ani, practic nu se stie unde a fost si ce a facut. Aproximativ 95% din tailandezi sunt budisti, 4% musulmani si 0,5% crestini.

Statuie Buda

 Pe scurt, spre deosebire de crestini, budistii cred in reincarnare si in karma, karma fiind practic cursul vietii, sau al vietilor, ce se influenteaza una pe cealalta in functie de actiunile pe care le intreprindem. Cu alte cuvinte, pacatele cel e facem in viata asta ne vor urmari in viata urmatoare, sau tot in aceasta viata, si la fel si cu faptele bune.
 Budismul a aparut in Tailanda in secolul al III-lea, in provincia Nakhon Pathom - pe vremea aceea Tailanda era divizata in mici regate asa cum a fost si Romania cateva sute de ani. Templele aveau, si multe inca mai au, rolul de scoli iar calugarii predau elevilor. In anul 1921 invatamantul a devenit obligatoriu in Tailanda si elevii au fost nevoiti sa mearga la scolile de stat. Insa, cum am spus, multe temple inca au sali de clasa si predau diverse cursuri elevilor care doresc sa invete. Chiar si acum tinerii tailandezi petrec cateva zile in templu, considerati-l un fel de botez; in jurul varstei de 20 de ani acestia se vor rade in cap si-si vor rade si sprancenele urmand sa locuiasca in templu pentru cel putin 3 zile. In acesta perioada ei vor invata despre budism, se vor ruga si ii vor ajuta pe calugari. Evenimentul e celebrat precum plecarea in armata la noi, cu exceptia consumului de alcool.
 Calugarii budisti se supun unui numar de 227 de reguli dintre care 4, cele mai importante, duc la excluderea calugarului care le incalca din templu. Cele patru pacate importante sunt omorul (sau incitarea altuia la crima), furtul, contactul sexual si proclamarea faptului de a avea puteri supranaturale. E drept, scandale sexuale au si ei ca si preotii nostri sau cei catolici de la Vatican; acestea se intampla de obicei in orasele mari, precum Bangkok, si mai putin in sate unde este mai greu de ascuns o astfel de relatie. Insa, vorba aia, fa ce spune preotul, nu ce face el.
 Parerea mea este ca budismul este o religie mai buna decat celelalte, celelalte pe care le stiu eu, cine stie cate credinte sunt pe lumea asta, fiind o religie mult mai blanda decat, de exemplu, crestinismul ori islamismul. Budismul ii invata pe tailandezi sa fie toleranti si sa faca fapte bune; in plus, este o religie care iarta, care nu uita greselile altora. E drept, si crestinismul spune, printre altele, sa intorci si celalalt obraz, dar problema e ca nimeni nu face asta :)
 Revin la calugari cu un sfat: acestia sunt clasa cea mai respectata in Tailanda si veti vedea in autobuze sau metrou scaunul rezervat femeilor gravide, batranilor si calugarilor. Probabil ca nu veti avea ocazia sa oferiti scaunul dvs. vreunui calugar pentru ca o va face mai repede un tailandez, dar presupunand ca aveti ocazie, ar fi frumos sa va ridicati, indiferent pe ce scaun stati; la fel si pentru batrani sau copii. Deasemenea, femeile nu au voie sa atinga calugarii si femeile tailandeze evita chiar sa se aseze langa calugarii budisti.
 Oricine poate fi calugar in Tailanda, nu este nevoie de vreo scoala, cum ar fi pentru preotii din Romania. Oricine poate deveni calugar, va sta in manastire oricat va dori si va pleca oricand va dori. Daca doriti sa studiati budismul aceasta e calea cea mai usoara, nu veti avea probleme cu obtinerea vizei de sedere pe perioade lungi.. In plus, calugarii vor primi bani de la manastire in momentul in care decid sa paraseasca manastirea si sa revina la viata normala. Urmariti videoclipul de mai jos:

 Dimineata, calugarii impreuna cu novicii lor, pleaca de la manastire sa faca rost de mancare. Multi doneaza bani, nu numai mancare, iar daca vreti puteti s-o faceti si dvs. Chemati calugarul, daca evita sa se apropie, cu invitatia "Ni moon" si adaugati khrap sau kha, daca sunteti barbat, respectiv, femeie. Barbatul va spune, asadar, 'ni moon khrap'. Si pentru ca sunt la capitolul caritate, trebuie mentionat ca tailandezii, datorita religiei si culturii primite, doneaza deoarece acesta este un lucru bun, fara sa-i intereseze unde ajung banii sau obiectele donate. Asadar, nu stramba nimeni din nas cand vede Mercedes-ul ce colecteaza cersetorii de pe strada; e treaba lor, e karma lor, ei au ales sa pacatuiasca asa cum, donand cuiva (oricui) tu ai alege sa faci o fapta buna. De altfel, in majoritatea magazinelor, oricat de mici, veti avea ocazia sa gasiti cutii cu donatii pentru diverse orfelinate, saraci, bolnavi etc.
 Inca un sfat referitor la religie: in vizitele la temple va trebui sa va descaltati la intrare (nu in toate camerele, vedeti semnele) si este extrem de nepoliticos sa intindeti piciorul spre statuia lui Buda... sau sa indicati orice cu piciorul. Picioarele sunt considerate murdare si locul lor este pe pamant, niciodata nu se ridica sus pe scaun sau, mai rau, pe masa.
 Si, banuiesc ca nu are rost sa mai spun, dar in fine: nu insultati calugarii, in nici o situatie.