Sistemul educational si scolile din Tailanda

Sistemul educational in Tailanda este, dupa parerea mea, la pamant. Pare ca peste tot in lume, inclusiv in Romania, nu se mai pune accent deloc pe educatie. Mai mult, de multe ori se da impresia ca sistemul (Big Brother) face tot posibilul sa creeze idioti si nu genii. E de inteles, masele stupide sunt mai usor de controlat.

Studenti tailandezi la test

Revenind la Tailanda... se presupune aici ca nu poate exista educatie (student silitor) fara amuzament. Am sa va istorisesc mai tarziu sfaturile si reprosurile pe care le-am primit de la scoli sau agentiile de recrutare. Aici, in tara zambetelor, totul TREBUIE sa fie amuzant, lejer, distractiv, usor, altfel nu se merita. Exista un vechi proverb tailandez ce spune ceva de genul: "Daca ceva (o actiune) nu-ti aduce nici o satisfactie (placere), atunci nu se merita efectuata". Si, desi pare just, sunt totusi destule domenii in care respectivul proverb nu ar trebui sa se aplice; de exemplu in educatie, justitie sau chiar societate.
Imi amintesc, si nu cu drag, zilele de scoala primara cand sedeam cu totii in bancile noastre, cu mainile la spate, fara a avea voie sa intoarcem capul macar. Nu mi-a facut deloc placere, insa privind in urma, ma bucur ca am fost educat "fortat" si nu lasat sa-mi fac de cap.
Elevii si studentii sunt lasati de multe ori sa-si faca de cap, se intarzie la ore, se pleaca mai devreme iar in clasa unii se ocupa cu diverse alte activitati, mai putin studiul. In plus, studentii sunt exrem de galagiosi. Totusi, pe de alta parte, in multe clase unde predau profesori tailandezi pare sa fie liniste, elevii sunt ascultatori etc. Profesorul tailandez vorbind aceeasi limba cu elevii este mai respectat decat cei straini. In plus, acesta isi poate mustrului elevii facandu-i sa-l asculte. Doamne fereste, insa, sa ridice profesorul strain vocea ori sa-l ia pe cate unul de ureche si sa-l conduca in banca lui.

Elevi tailandezi

De multe ori am impresia ca profesorii straini sunt angajati doar pentru a amuza studentii, un fel de bufoni, jokeri, clovni... si multi sunt asa; probabil s-au adaptat cerintelor.
Am predat engleza la o scoala primara privata timp o luna, pana m-au dat afara. Nimeni nu vorbea engleza, nici profesorii, nici elevii. Am incercat sa le dau dialoguri simple, sa-i fac sa vorbeasca, dar am fost intrerupt de ceilalti profesori. Pentru ei predatul limbii engleze consta in scrierea pe tabla a 5 cuvinte si traducerea acestora. Studentilor li se cerea sa scrie acele cuvinte, care nici macar nu erau de uz general, si sa le citeasca. Pentru asta luau un "Foarte bine!" si erau multumiti. Eu am incercat cu dialogurile, diverse activitati, desene, jocuri, poate-poate ii fac interesati... si cred ca as fi reusit deoarece multi participau bucurosi la activitatile mele. Insa... mi s-a reprosat ca studentii nu se distreaza destul si ca predatul nu este destul de amuzant. M-am mirat, bineinteles, adica mai mult decat atat ce ar fi trebuit sa le fac?!
Zice directoarea scolii: "pai ar trebui sa imbini cele doua, munca si distractia, ca sa iasa ceva productiv si amuzant". "Pai da, dar asta fac. Mi-e imi place ceea ce fac si elevii participa si se simt bine la activitatile mele. Mai mult, incep sa vorbeasca in engleza, ceea ce cred ca e scopul, nu?!", ii dau eu replica. Nu i-a placut probabil ce am zis si a angajat pe altcineva, o profesoara din Filipine cu un accent ciudat.
Perioada asta predau la un liceu de stat si, in mare, fac acelasi lucru, doar ca la un nivel mai avansat. Lectiile mele "text", cele plictisitoare, contin de cele mai multe ori dialoguri, pe care studentii trebuie sa le citeasca. Celelalte includ descrieri de poze, video, muzica, jocuri diverse etc. Nu intru in detalii, ar trebui sa scriu o carte despre predat :) Ce vreau sa spun este ca nu e plictiseala, monotonie, si studentii, in general, participa de buna voie la aceste activitati si incep sa vorbeasca, incet-incet engleza. Liceul este destul de bun, dotat cu aproape orice, calculatoare (pt. profesor) in clase, proiectoare, sistem audio s.a.m.d. Acum e sfarsit de semestru si aud zvonuri cum ca directorul departamentului de limbi straine vrea sa renunte la mine pentru ca, din nou, predarea nu e destul de amuzanta, sau studentii nu se distreaza destul de bine in clase si nu se simt bine.
Ma gandeam ca ideologia asta merge la scoala privata, care e o afacere. Parintele, in Tailanda, nu va intreba copilul acasa "Ce ai invatat azi?", ci il va intreba "Cum te-ai distrat la scoala?". Daca acesta nu s-a simtit destul de bine, parintele il va muta la alta scoala si scoala privata va pierde incasarile de pe urma acestuia. Nu credeam ca se aplica si la un nivel atat de inalt, precum liceul. In plus, liceul asta se spune ca este unul dintre cele mai bune 10 licee din Tailanda; sunt si elevi straini care invata aici.
A venit cineva de la agentia de recrutare prin care am gasit slujba asta, de la liceu, si m-a sfatuit sa fac lectiile mai amuzante. Cam asta am discutat:

Ea: Directorul spune ca ar trebui sa faci mai multe activitati in clasa.

Eu: Pai deja fac, fotografii, muzica, cantece, filme, jocuri... ce altceva ar trebui sa fac?

Ea: Vezi, elevii nu se distreaza destul.

Eu: Pai daca se distreaza prea mult, cum si cand vor mai invata limba engleza?!

Ea: Pai da, dar daca nu se distreaza, nu ii va pasiona si nu vor da atentie deloc predarii.

N-am mai zis nimic, ce repli era sa-i mai dau? Am fi vorbit asa, la paralel, pana seara. As fi vrut sa-i raspund: "Pai asta e treaba lor, daca vor sa ramana prosti, n-au decat, dar macar sa taca din gura si sa nu-i mai deranjeze pe ceilalti"; cred ca am facut bine ca am tacut :)
Oricum, concluzia ca sistemul educational este la pamant nu am luat-o doar in urma experientelor traite de mine in scolile tailandeze. Vad, uneori, tineri adolescenti si chiar mai mari, de 25 - 30 de ani, care citesc in metrou, tren, autobuz. 99% dintre acestia rasfoiesc carti de benzi desenate. Majoritatea carora i-am intrebat ce carte au citit un ultima vreme mi-au raspuns ca au citit carti desenate sau nimic. Nici cunostinte generale nu prea au. Nu vreau sa spun ca sunt idioti, deoarece intelepciunea si cunostintele generale de multe ori nu au nici o legatura una cu alta - vezi Morometii lol. Insa, cu siguranta, cunostintele generale castigate in scoala ajuta in viata, si de multe ori cand intelepciunea lipseste, experientele altora (ex. cunostintele acumulate in scoala) ajuta enorm la luarea unei decizii.
Un alt defect al sistemului educational tailandez este ca toata lumea trece clasa, testul, etc. Nu exista elevi codasi. Toti stiu acest lucru si, de aici, indiferenta fata de carte. In plus, la sfarsit de semestru, elevii dau note profesorilor (mda, e tocmai invers) si il caracterizeaza, iar profesorul isi poate pierde slujba ca urmare a caracterizarilor elevilor. O caracterizare reusita cred ca e ceva de genul: "Profesorul e amuzant, bun, zambeste tot timpul si toata lumea intelege ce spune".
Ma gandesc acum la un profesor din SUA, un negru care a venit recent la liceul asta si despre care toata lumea vorbeste lucruri bune. De curiozitate, am participat la cateva din orele lui. Este un om bun, zambeste - uneori prosteste - tot timpul si de multe ori pare sa joace rolul unui idiot. Cred ca este doar un rol. Dar predarea lui lasa de dorit, dupa parerea mea. Tipul face lucruri mult prea simple. De exemplu spune un cuvant unui elev iar acesta trebuie sa-l scrie la tabla. Cuvintele sunt simple, de 4-5 litere, asa ca toata lumea scrie corect si sunt bucurosi ca s-au descurcat. Dar astea sunt lucruri pe care le stiau deja si ideea e sa-i inveti lucruri pe care nu le stiu, nu?! Din cate stiu eu, corectati-ma daca ma insel, se poate considera 'succes' o ora de predat in care cca. 70% dintre elevi au inteles subiectul predat. Daca procentajul este prea mic, inseamna ca profesorul nu este destul de bun sau materia este prea grea, iar daca este prea mare inseamna ca s-a pierdut vremea invatandu-i lucruri pe care le stiau deja.
In concluzie, nimeni dintre elevi nu vrea sa invete, cu adevarat sa invete, si toti par multumiti cu ce stiu si ce 'prind' din intamplare; se toceste putin inainte de teste si atat. Deasemenea, nimeni nu se straduieste prea mult sa-i invete pe elevi sau, daca se straduieste prea tare, isi poate pierde slujba. Astea fiind concluziile la care am ajuns, cred ca am sa incetez si eu sa-mi mai dau silinta si sa-i invat ceva pe studenti si am sa ma axes tot mai mult pe jocuri si glume, sa-i fac pe studenti fericiti :D

Consumerismul in Tailanda

Consumerismul

 Consumerismul este o problema peste tot in lume si datorita sistemului economic al zilelor noastre, sistem care numai economic nu este, comsumerismul este un lucru negativ care, dupa parerea mea, nu face decat sa distruga si sa otraveasca planeta. Ma gandesc mereu la documentarul Zeitgeist (Peter Joseph) care spunea ceva de genul: "daca vreau sa construiesc un scaun (parca) voi avea grija sa-l fac durabil, a.i. sa nu se strice, daca este posibil, niciodata, nu? Compania (oricare), pentru a mentine sistemul 'economic' si a nu da eventual faliment va scoate pe piata un produs care dupa o anumita perioada se va strica - asa a fost facut, sa se strice - pentru a putea vinde iarasi acelasi produs". Asadar, consumul este un lucru negativ, avem tehnologia si cunostintele sa producem lucruri care nu se strica, sau cel putin nu se strica atat de repede, insa ne lipseste un sistem cu adevarat economic.
 Indeajuns, insa, cu critica sistemului, trecem la consumerismul in Tailanda :)
 Tailandezii au o cultura a imaginii si, pentru a-i critica un pic (ca oricum nu inteleg limba romana muhahaha) de multe ori mi se pare ca seamana cu niste tigani. Ca sa explic: imaginea, din pacate, nu inseamna numai a fi politicos si decent imbracat, inseamna, de multe ori, si de a etala accesorii vestimentare sau utile scumpe, precum si a frecventa locuri, de exemplu localuri, restaurante, care pot fi considerate scumpe fata de salariul unora dintre ei. Nu se poarta prea mult bijuteriile (aur), cel putin nu de clasa saraca sau mijlocie, deoarece acestea sunt tinute de obicei la pastrare, insa tin minte ca o data cu aparitia Blackberry-ului (mobilele) toata lumea, cel putin tinerii si adolescentii, si-au cumparat cate unul. De fapt cumnata-mea are 2. Nici acum nu inteleg cum poate cineva sa foloseasca acel telefon urias, cu tastele alea atat de mici, mai ales ca aici este la moda si chat-ul (BB-chat). Vad ca pana si vanzatoarele sarace de la tarabele stradale butoneaza cate un BB.

Consumerism

 In fine, multe lucruri au preturi foarte mari aici, si sunt produse care ar trebui sa fie mai ieftine, dat fiind ca sunt produse in Tailanda sau in tarile vecine. Nu prea inteleg cum masinile Honda costa aici mai mult decat in Europa, dar am dat vina mereu pe faptul ca are cine sa le cumpere. Adica, daca clientul vrea sa plateasca cat cere vanzatorul, pretul automat va creste. In plus, tailandezii au - cred ca majoritatea lumii gandeste asa - ideea ca ce e scump e automat mai bun; complet gresit, dupa parerea mea.
 Dar sa revin la tiganeala. Ma gandeam sa cumpar o masina (nu am) si ma gandeam la Toyota caci e produsa in Tailanda si, deci, ar trebui sa fie mai ieftina iar intretinerea sa fie mai usoara... si mai ieftina. Toti m-au intrebat de ce nu-mi iau Honda, ca Toyota e masina saracului, cica - asta pentru ca toate taxiurile sunt Toyota. Le-amreplicat ca dca toate taxiurile sunt Toyota probabil ca acestea sunt masini rezistente, si deci mai bune, iar daca sunt si mai ieftine, cu atat mai bine, nu? Ei bine, nu. Trebuie cumparata neaparat masina cea mai scumpa (!?)
 Tin minte cand ma mutasem la tara cateva luni; am revenit inapoi in Bangkok, destul de repede. Vroiam sa-mi iau o motoreta la mana a doua, deoarece:

1. nu stiam sa conduc si ma gandeam ca o s-o stric, oricum, cazand cu ea
2. este, evident, mai ieftina

... toti m-au intrebat de ce nu iau noua - argumentele de mai sus li s-au parut fara sens (!?) asa ca am renuntat si m-am mutat inapoi in capitala unde nu am nevoie de motoreta deoarece taxiuri si moto-taxi sunt peste tot.
 La fel cu mobilul, am avut un Samsung 'GT nu mai stiu cum', simplu, nu este smartphone dar are cam tot ce au si cele mai avansate. Iarasi intrebari cum ca de ce nu-mi cumpar Blackberry sau ceva mai scump. Nu am nevoie de nimic in plus fata de ce-mi ofera Samsung-ul, raspund eu - raspuns innacceptabil pentru tailandezi (!?)
 In plus, tailandezii imi par, mai mult decat romanii, sclavii reclamelor. Par sa-si doreasca orice vad in reclame, fie ele stradale, fie la TV etc. Nu inteleg de unde vine dorinte asta. E drept, o mare parte o are si industria de advertising, aici mai activa ca in multe locuri din lume. Ca sa dau un exemplu, la TV, din cateva zeci de canale TV, cred ca pana acum mai mult de 50% dintre ele, de fiecare data cand le-am deschis, se facea prezentarea vreunui produs. In tailanda sunt o multime de canale TV de prost gust, talk-show-uri de 2 lei, emisiuni de umor gen Garcea s.a.m.d. care afiseaza reclame, inclusiv in timpul difuzarii filmelor, sub ecran, practic in timpul filmului. Din punctul asta de vedere inteleg cumva consumerismul tailandezilor. Totusi, pentru a demonstra inca o data ca aici e tara contrastelor, multi oameni nu se indura sa arunce la gunoi nimic, ma refer la lucruri vechi, de exemplu radiouri care chiar si daca ar functiona nu mai exista nimeni care sa le foloseasca, in timp ce altii nu dau doi bani - in timpul inundatiilor vedeam la stiri casele inundate (interioarele) cu TV-urile LCD, de exemplu, jumatate sub apa; se vedea ca nimeni nu a incercat sa duca macar bunurile mai de pret la etajul de mai sus.
 In concluzie, consumerismul tailandezilor este unul din lucrurile pe care am incetat sa mai incerc sa le inteleg, impreuna cu multe altele despre care voi vorbi in urmatoarele articole :)