Consumerismul |
Indeajuns, insa, cu critica sistemului, trecem la consumerismul in Tailanda :)
Tailandezii au o cultura a imaginii si, pentru a-i critica un pic (ca oricum nu inteleg limba romana muhahaha) de multe ori mi se pare ca seamana cu niste tigani. Ca sa explic: imaginea, din pacate, nu inseamna numai a fi politicos si decent imbracat, inseamna, de multe ori, si de a etala accesorii vestimentare sau utile scumpe, precum si a frecventa locuri, de exemplu localuri, restaurante, care pot fi considerate scumpe fata de salariul unora dintre ei. Nu se poarta prea mult bijuteriile (aur), cel putin nu de clasa saraca sau mijlocie, deoarece acestea sunt tinute de obicei la pastrare, insa tin minte ca o data cu aparitia Blackberry-ului (mobilele) toata lumea, cel putin tinerii si adolescentii, si-au cumparat cate unul. De fapt cumnata-mea are 2. Nici acum nu inteleg cum poate cineva sa foloseasca acel telefon urias, cu tastele alea atat de mici, mai ales ca aici este la moda si chat-ul (BB-chat). Vad ca pana si vanzatoarele sarace de la tarabele stradale butoneaza cate un BB.
Consumerism |
Dar sa revin la tiganeala. Ma gandeam sa cumpar o masina (nu am) si ma gandeam la Toyota caci e produsa in Tailanda si, deci, ar trebui sa fie mai ieftina iar intretinerea sa fie mai usoara... si mai ieftina. Toti m-au intrebat de ce nu-mi iau Honda, ca Toyota e masina saracului, cica - asta pentru ca toate taxiurile sunt Toyota. Le-amreplicat ca dca toate taxiurile sunt Toyota probabil ca acestea sunt masini rezistente, si deci mai bune, iar daca sunt si mai ieftine, cu atat mai bine, nu? Ei bine, nu. Trebuie cumparata neaparat masina cea mai scumpa (!?)
Tin minte cand ma mutasem la tara cateva luni; am revenit inapoi in Bangkok, destul de repede. Vroiam sa-mi iau o motoreta la mana a doua, deoarece:
- nu stiam sa conduc si ma gandeam ca o s-o stric, oricum, cazand cu ea
- este, evident, mai ieftina
La fel cu mobilul, am avut un Samsung 'GT nu mai stiu cum', simplu, nu este smartphone dar are cam tot ce au si cele mai avansate. Iarasi intrebari cum ca de ce nu-mi cumpar Blackberry sau ceva mai scump. Nu am nevoie de nimic in plus fata de ce-mi ofera Samsung-ul, raspund eu - raspuns innacceptabil pentru tailandezi (!?)
In plus, tailandezii imi par, mai mult decat romanii, sclavii reclamelor. Par sa-si doreasca orice vad in reclame, fie ele stradale, fie la TV etc. Nu inteleg de unde vine dorinte asta. E drept, o mare parte o are si industria de advertising, aici mai activa ca in multe locuri din lume. Ca sa dau un exemplu, la TV, din cateva zeci de canale TV, cred ca pana acum mai mult de 50% dintre ele, de fiecare data cand le-am deschis, se facea prezentarea vreunui produs. In tailanda sunt o multime de canale TV de prost gust, talk-show-uri de 2 lei, emisiuni de umor gen Garcea s.a.m.d. care afiseaza reclame, inclusiv in timpul difuzarii filmelor, sub ecran, practic in timpul filmului. Din punctul asta de vedere inteleg cumva consumerismul tailandezilor. Totusi, pentru a demonstra inca o data ca aici e tara contrastelor, multi oameni nu se indura sa arunce la gunoi nimic, ma refer la lucruri vechi, de exemplu radiouri care chiar si daca ar functiona nu mai exista nimeni care sa le foloseasca, in timp ce altii nu dau doi bani - in timpul inundatiilor vedeam la stiri casele inundate (interioarele) cu TV-urile LCD, de exemplu, jumatate sub apa; se vedea ca nimeni nu a incercat sa duca macar bunurile mai de pret la etajul de mai sus.
In concluzie, consumerismul tailandezilor este unul din lucrurile pe care am incetat sa mai incerc sa le inteleg, impreuna cu multe altele despre care voi vorbi in urmatoarele articole :)