Religia in Tailanda

 Tailanda este o tara budista, in sensul ca majoritatea populatiei au adoptat aceasta religie, insa exista libertatea religiei si se gasesc cam toate religiile globului, nefiind interzisa nici una si fiind protejate de constitutie. Ca fapt divers, Buda s-a nascut in secolul al VI-lea inainte de Cristos si recent au fost descoperite intr-un templu din Tibet manuscrise ce atesta ca Isus a stat acolo o perioada si a studiat budismul; stiti ca din viata lui Isus lipsesc cativa ani, practic nu se stie unde a fost si ce a facut. Aproximativ 95% din tailandezi sunt budisti, 4% musulmani si 0,5% crestini.

Statuie Buda

 Pe scurt, spre deosebire de crestini, budistii cred in reincarnare si in karma, karma fiind practic cursul vietii, sau al vietilor, ce se influenteaza una pe cealalta in functie de actiunile pe care le intreprindem. Cu alte cuvinte, pacatele cel e facem in viata asta ne vor urmari in viata urmatoare, sau tot in aceasta viata, si la fel si cu faptele bune.
 Budismul a aparut in Tailanda in secolul al III-lea, in provincia Nakhon Pathom - pe vremea aceea Tailanda era divizata in mici regate asa cum a fost si Romania cateva sute de ani. Templele aveau, si multe inca mai au, rolul de scoli iar calugarii predau elevilor. In anul 1921 invatamantul a devenit obligatoriu in Tailanda si elevii au fost nevoiti sa mearga la scolile de stat. Insa, cum am spus, multe temple inca au sali de clasa si predau diverse cursuri elevilor care doresc sa invete. Chiar si acum tinerii tailandezi petrec cateva zile in templu, considerati-l un fel de botez; in jurul varstei de 20 de ani acestia se vor rade in cap si-si vor rade si sprancenele urmand sa locuiasca in templu pentru cel putin 3 zile. In acesta perioada ei vor invata despre budism, se vor ruga si ii vor ajuta pe calugari. Evenimentul e celebrat precum plecarea in armata la noi, cu exceptia consumului de alcool.
 Calugarii budisti se supun unui numar de 227 de reguli dintre care 4, cele mai importante, duc la excluderea calugarului care le incalca din templu. Cele patru pacate importante sunt omorul (sau incitarea altuia la crima), furtul, contactul sexual si proclamarea faptului de a avea puteri supranaturale. E drept, scandale sexuale au si ei ca si preotii nostri sau cei catolici de la Vatican; acestea se intampla de obicei in orasele mari, precum Bangkok, si mai putin in sate unde este mai greu de ascuns o astfel de relatie. Insa, vorba aia, fa ce spune preotul, nu ce face el.
 Parerea mea este ca budismul este o religie mai buna decat celelalte, celelalte pe care le stiu eu, cine stie cate credinte sunt pe lumea asta, fiind o religie mult mai blanda decat, de exemplu, crestinismul ori islamismul. Budismul ii invata pe tailandezi sa fie toleranti si sa faca fapte bune; in plus, este o religie care iarta, care nu uita greselile altora. E drept, si crestinismul spune, printre altele, sa intorci si celalalt obraz, dar problema e ca nimeni nu face asta :)
 Revin la calugari cu un sfat: acestia sunt clasa cea mai respectata in Tailanda si veti vedea in autobuze sau metrou scaunul rezervat femeilor gravide, batranilor si calugarilor. Probabil ca nu veti avea ocazia sa oferiti scaunul dvs. vreunui calugar pentru ca o va face mai repede un tailandez, dar presupunand ca aveti ocazie, ar fi frumos sa va ridicati, indiferent pe ce scaun stati; la fel si pentru batrani sau copii. Deasemenea, femeile nu au voie sa atinga calugarii si femeile tailandeze evita chiar sa se aseze langa calugarii budisti.
 Oricine poate fi calugar in Tailanda, nu este nevoie de vreo scoala, cum ar fi pentru preotii din Romania. Oricine poate deveni calugar, va sta in manastire oricat va dori si va pleca oricand va dori. Daca doriti sa studiati budismul aceasta e calea cea mai usoara, nu veti avea probleme cu obtinerea vizei de sedere pe perioade lungi.. In plus, calugarii vor primi bani de la manastire in momentul in care decid sa paraseasca manastirea si sa revina la viata normala. Urmariti videoclipul de mai jos:

 Dimineata, calugarii impreuna cu novicii lor, pleaca de la manastire sa faca rost de mancare. Multi doneaza bani, nu numai mancare, iar daca vreti puteti s-o faceti si dvs. Chemati calugarul, daca evita sa se apropie, cu invitatia "Ni moon" si adaugati khrap sau kha, daca sunteti barbat, respectiv, femeie. Barbatul va spune, asadar, 'ni moon khrap'. Si pentru ca sunt la capitolul caritate, trebuie mentionat ca tailandezii, datorita religiei si culturii primite, doneaza deoarece acesta este un lucru bun, fara sa-i intereseze unde ajung banii sau obiectele donate. Asadar, nu stramba nimeni din nas cand vede Mercedes-ul ce colecteaza cersetorii de pe strada; e treaba lor, e karma lor, ei au ales sa pacatuiasca asa cum, donand cuiva (oricui) tu ai alege sa faci o fapta buna. De altfel, in majoritatea magazinelor, oricat de mici, veti avea ocazia sa gasiti cutii cu donatii pentru diverse orfelinate, saraci, bolnavi etc.
 Inca un sfat referitor la religie: in vizitele la temple va trebui sa va descaltati la intrare (nu in toate camerele, vedeti semnele) si este extrem de nepoliticos sa intindeti piciorul spre statuia lui Buda... sau sa indicati orice cu piciorul. Picioarele sunt considerate murdare si locul lor este pe pamant, niciodata nu se ridica sus pe scaun sau, mai rau, pe masa.
 Si, banuiesc ca nu are rost sa mai spun, dar in fine: nu insultati calugarii, in nici o situatie.

Salutul tailandez - wai

Salutul tailandez - Wai

 Salutul tailandez, wai (se citeste uai) este greu de inteles pentru straini, chiar si pentru cei care locuiesc aici de ceva vreme. Deseori vad acest salut executat gresit de catre rezidenti sau executat atunci cand nu trebuie. Multi straini doresc sa fie politicosi si eleganti si de cele mai multe ori fac exces de zel. Imaginati-va, de exemplu, in Romania, cum ar fi privit un barbat care ar apuca din proprie initiativa mana unei femei pentru a o saruta, inchipuindu-si ca acesta e un gest galant si va impresiona femeia respectiva. Nu este corect, nu? Ar trebui ca femeia, daca doreste acest lucru, sa-i intinda mana, cu palma in jos, pana mai jos de nivelul pieptului, si apoi barbatul sa-i prinda mana si sa i-o sarute. Caci, pana la urma, femeia decide daca vrea sau nu acest salut si tot ea stie ce a facut anterior cu acea mana :)
 Asa si cu strainii din Tailanda, grabiti sa fie politicosi, forteaza acest salut parand, de multe ori, un pic ridicoli.
 Revenind la salut, trebuie mentionat ca nu este necesar ca acest salut sa fie facut in picioare, nefiind necesara nici ridicarea de pe scaun, in cazul cand sedem, de exemplu.
 Salutul se efectueaza prin apropierea palmelor (vezi poza) si in acelasi timp inclinarea corpului in fata si nu trebuie grabit, fortat, in stil japonez. Miscarea se va executa usor, elegant, privirea ramane jos, spre bustul celuilalt, nu este nevoie sa priviti chipul celuilalt, pe sub sprancene. Tailandezii nu folosesc strangerile de mana si in special imbratisarile, in special in locuri publice; totusi, intre membrii familiei acestea se pot practica.
 Tailanda este o societate cu reguli stricte privind clasele sociale si multi o considera inca o tara feudala. In mare parte asa si este, cel bogat are respectul tuturor saracilor din provincia lui si de multe ori averea se confunda, sau este asemanata, cu clasa sociala. Prin urmare, bani sa ai... Si, spre deosebire de Romania, aici varsta este foarte respectata.
 Acum, dupa explicatia de mai sus, cateva reguli despre salutul tailandez:

- Cel tanar il saluta primul pe cel mai in varsta si nu invers;
- Cel sarac (clasa sociala de jos) saluta pe cel bogat (clasa inalta);
- Toata lumea saluta calugarii, inclusiv regele Tailandei;
- Salutul nu este obligatoriu intre prieteni, dar este politicos sa raspundeti acestui salut din partea oricui;
- Se saluta camasile (sau gulerele) albe, ca sa zic asa - meseriile nobile, precum profesorii, doctorii etc.;
- In functie de statutul social al celui salutat, salutul difera (vezi mai jos).

Si alte cateva instructiune despre wai:

- Cea mai respectata clasa este cea a calugarilor, acestia sunt salutati indiferent de varsta lor primii; cand salutam calugarii palmele impreunate se ridica cel mai sus, a.i. degetele mari ajung la nivelul ochilor si trunchiul este un pic mai inclinat decat in cazul celorlalte clase;
- A doua clasa sociala respectata (spre deosebire de tara noastra :)) este cea a dascalilor, invatatorilor si profesorilor; palmele se ridica pana cand degetele mari sunt aproximativ la nivelul nasului - la fel se saluta si parintii;
- Persoanele in varsta (necunoscute) si cei despre care nu stim prea multe, se saluta ridicand palmele cu degetela mari pana la nivelul gurii;
- Prietenii se saluta ridicand palmele cu degetele mari la nivelul barbiei, desi uneori, in graba, palmele deabia ajung la nivelul pieptului - insa, cum spuneam mai sus, fiind vorba de prieteni este putin probabil ca vreunul se va simti ofensat si de multe ori se sare peste wai;
- Salutul se poate efectua si cu o singura mana, in cazul in care cealalta este ocupata (cu o geanta, de exemplu).

 Salutul este insotit de urarea 'Sawatdee' (se citeste sauat dii) care tine loc si de buna dimineata, si de buna seara, si de la revedere etc. si se pronunta odata cu efectuarea salutului.
 Acum va rog sa urmariti videoclipul de mai jos, pentru a intelege mai bine wai-ul tailandez: