Familia tailandeza

 Familia in Tailanda are un rol extrem de important si pot spune fara sa mint ca acest rol este uneori supra exagerat. Nimic nu este mai important decat rudele si legaturile familiale sunt mult mai stranse decat in alte tari... in special decat in tarile vestice cum ar fi Romania. In vest suntem invatati de mici sa ne descurcam si suntem indoctrinati cu ideea ca trebuie sa fim in stare sa ne intretinem singuri si, pe cat posibil, sa fim in stare sa infiintam si intretinem o familie, d.p.d.v. financiar.

Familiile fara masina :)

 Datorita culturii asiatice, in special specific celei tailandeze, copiii nu par a fi incurajati deloc sa-si "ia zborul", fiind parca tinuti in cusca. Dupa cum explicam intr-un articol anterior, sunt indoctrinati sa fie supusi (atat de familie cat si de societate, religie, scoala), a.i. nu poate fi de conceput faptul ca un copil, indiferent de varsta lui, sa incalce cuvantul parintilor. Astfel ca am intalnit destule persoane de peste 25 de ani care, tinuti in frau de parinti ca si cum ar avea 15 ani, nu au practic o viata personala - genul devreme acasa.
 Nu stiu cum e in celelalte tari asiatice, stiu doar ca asiaticii pun pret mare pe legaturile familiale; in China, de exemplu, exista obiceiul ca bunicii sa creasca nepotii de mici pana la cativa ani.
 Copiii tailandezi sunt printre cei mai rasfatati din lume, probabil, nu credeti ca ar fi cumva exploatati de catre parinti; acestia le fac de obicei toate poftele, ca sa zic asa... bineinteles, in limitele posibilitatilor financiare. Referitor la bunele maniere: un adult va oferi scaunul in mjloacele de transport in comun unuicopil si nu invers, precum se intampla in vest... sau cum ar trebui sa se intample, dat fiind ca acestea sunt regulile noastre de conduita. Mi s-a intamplat sa vad un tanar in carje, de cca. 30 de ani, cu un picior in ghips, oferind locul unui copil de vreo 9-10 ani, intr-un autobuz supra aglomerat. Gestul mi s-a parut de neacceptat - a fost acceptat, bineinteles, de catre copil :)
 Cum spuneam la inceput, acest rol pe care-l are familia este de multe ori exagerat si de multe ori face mai mult rau decat bine, dupa parerea mea vestica. De exemplu, la maternitate, unde la noi in tara nu intra nimeni decat gravida si poate sotul acesteia, in Tailanda vor veni (sa vada nou nascutul) toate rubedeniile, cu mic cu mare, tanar si batran. In plus, copilul - daca nu sunt probleme - va fi inmanat din prima zi mamei, care de obicei imparte camera cu alte mamici (cei mai saraci) sau sta in camera cu sotul ori alti membri ai familiei cele cateva zile de spitalizare de dupa nastere.
 Asadar, dorind sa faca un bine si sa-si exprime bucuria si suportul pentru noul nascut si parintii acestuia, rudele nu fac decat sa aduca cu ei si sa transmita mamei si copilului toti virusii si bacteriile pe care le-au adunat in drumul pana la spital. Personal, gasesc acest lucru stupid, insa asta e cultura in Tailanda si e foarte normal pentru ei.
 Cultura si obiceiurile diferite sunt motivul pentru care foarte multe mariaje intre tailandezi si straini esueaza. Majoritatea, cred ca 90%, sunt intre femei tailandeze si caucazieni. Acestia (vesticii) nu inteleg ca de multe ori, in fata sotiei, opinia lor va cadea pe locul 2 sau 3 in favoarea opiniilor parintilor sotiei tailandeze. Citeam pe un forum al expatriatilor din Tailanda cum ca, daca vrei sa te casatoresti cu o tailandeza, cel mai bine este sa-ti cauti una orfana lol
 Si, ca si statut, in familie se respecta regula cum ca cel mai in varsta este cel mai respectat. Nu exista, ori cel putin eu nu am auzit de nici un caz, copiii care sa-si loveasca parintii, bunicii, pe cei in varsta, cum vedem din cand in cand la stirile romanesti de la ora 5pm, la pseudo-postul ProTV. Avantajul e ca cel in varsta plateste intotdeauna masa la restaurant, de exemplu :) Plateste cel cu gradul social cel mai mare iar daca e vorba de o masa in familie, plateste cel mai in varsta.
 Mi-am amintit ceva referitor la casatorii care trebuie mentionat. Tailandezii vor evita sa intre in orice discutii in contradictoriu si cu atat mai mult certuri, batai etc. a.i. nici critica constructiva nu este bine privita in Tailanda. Cunosc o fata de aproape 30 de ani care si-a prezentat iubitul familiei ei si rudelor - ritual obisnuit, fata prezinta potentialul sot familiei si asteapta aprobarea acestora referitor la o eventuala casatorie. Toti fiind adunati la masa, timp in care se si cunosteau pentru prima data cu iubitul fetei, au inceput discutii politice. Din pacate tipul avea inclinatii politice opuse fata de rudele ei, criticand liderii politici atat de admirati de catre familie,si acest lucru a dus la destramarea relatiei dintre cei doi. Cina a continuat, bineinteles, toti si-au spus parerile, insa fata a decis sa rupa relatia pe acest motiv - ca sa intelegeti, motivul nu era acela ca tipul acea alta parere decat cea a familiei ei, motivul a fost acela ca nu a aprobat sau macar acceptat opiniile celor din familie. Stiu ca sunt stupid, am vrut sa explic faptul ca si critica constructiva poate avea, de fapt, efective  distructive in Tailanda.
 Daca aveti ocazia sa faceti vreo vizita unei familii tailandeze, trebuie sa va spun ca va trebui, ca si in temple, sa lasati incaltarile la usa. Nu exista o ordine a salutarii membrilor familiei, veti saluta (vezi articolul despre wai) pe cine veti intalni, nu trebuie sa asteptati pentru a intalni capul familiei. Deasemenea, se considera nesimtire daca veti alege sa sedeti un scaun mai inalt decat al membrilor familiei mai in varsta decat dvs. Tailandezilor li se pare normal sa stea jos, direct pe dusumea (chiar daca exista scaune in incapere), asa ca daca doriti puteti sa va asezati pe podea. Atentie insa ca picioarele stau turceste ori indoite intr-o parte aav, inspre corpului, fara a fi indreptate inspre cineva sau, cu mult mai grav, inspre altar.
 Familiile tailandeze cu radacini chinezesti vor avea in casa un mic altar, de obicei pe podea - asa cum avem noi icoane pe perete. Familiile, casele, 100% tailandeze vor avea altarul in exterior, in curtea casei, pe un picior de circa 1,5 metri inaltime; bineinteles, nu ma refer la tailandezii care stau la bloc, in apartamente mici ;)

Tailanda - tara zambetelor

 Tailanda mai este numita si Tara Zambetului, prescurtat LoS (Land of Smiles), si pe buna dreptate. Aici toata lumea zambeste, chiar si fara motiv. Am citit multe articole, in special pe net, care sustin ca zambetul tailandez este supraevaluat si ca sunt alte natii care de fapt zambesc mai mult si mult mai sincer, cel al tailandezilor fiind de multe ori fals. Poate e asa, dar pana acum nu am vizitat nici una dintre tarile respective; ce-i sigur este ca, comparativ cu Romania, tailandezii dau impresia ca sunt mult mai fericiti... altfel de ce ar zambi?! In mare parte este adevarat, tailandezii au, datorita culturii primite, mult mai putine griji decat romanii si mult mai multe motive sa zambeasca, dar la fel de adevarat este ca zambetul nu este intotdeauna sincer.

Un zambet

 Vreau sa lamuresc acest lucru deoarece am auzit comentarii altor romani stabiliti aici de ani de zile (ani!) care sustineau ca tailandezii sunt mincinosi si parsivi. Nu stiu daca s-au bazat doar pe faptul ca acestia (tailandezii) zambesc din motive greu intelese de noi, europenii, si par asadar parsivi, ori au intalnit poate mai multi tailandesi mincinosi decat onesti, insa sunt sigur ca s-au inselat. Am sa explic in acest articol doar zambetul tailandez si motive lui, deoarece convingerea mea este ca tailandezii sunt naivi si copilarosi si cu greu pot fi parsivi, chiar daca si-ar dori aceasta.

 Tailandezii zambesc cu orice ocazie, cand se intalnesc cu cineva, cand fac cate o gafa si chiar cand cineva greseste fata de propria persoana. Zambetul poate insemna multe lucruri in Tailanda, de la 'sunt bucuros sa te vad' pana la 'nu-i nimic, te-am iertat'. Ca fapt general, parerea mea sincera este ca te simti mult mai bine cand toata lumea iti zambeste (Tailanda) decat atunci cand toata lumea iti arunca priviri de genul "tu mi-ai furat butelia" (Romania). Dar nu vreau sa ne vorbesc de rau pe noi, romanii; cum spuneam mai sus, noi avem mult mai multe griji decat tailandezii. Si totusi asta e vina noastra.

6 pe motoreta... zambind :)

 Tailandezii sunt mult mai sinceri, mult mai prietenosi si mult mai politicosi decat romanii. Asta ii face sa zambeasca mai mult decat noi. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, legaturile familiale sunt mult mai puternice aici decat la noi, romanii. In vest suntem educati sa 'ne luam zborul', sa ne parasim parintii si sa ne intemeiem propriile familii. Aici, in Tailanda, parintii n-au nimic impotriva sa aiba grija de copii pentru totdeuna; de fapt este de preferat, deoarece pana la urma vor ajunge sa aiba nevoie de ei, la batranete. Asadar, nimeni nu-i impinge pe copiii ajunsi maturi sa plece de acasa, sa-si caute o slujba, sa-si faca o familie etc. Prin urmare nu exista nici stresul sau grija zilei de maine; stiind ca cineva are grija permanent de tine, asadar neavand nici o grija, iti este foarte usor sa zambesti, nu?

 Altfel e in Romania, cand toata lumea merge cu capul plecat si toti iti arunca priviri incruntate. Nu vreau sa generalizez, bineinteles, dar in marile orase asa este, in special acolo unde gradul de saracie este mai ridicat.

 Cred ca mare importanta are si religia aici. Noi suntem educati ca o viata avem pe pamant si restul eternitatii in iad sau in rai, ceea ce probabil, in subconstientul nostru, ne face sa ne gandim asa: "O viata am si aia e de rahat". Mai ales ca toti ne stim pacatosi si probabil vom ajunge in iad.. asadar o viata de rahat PLUS restul eternitatii in chinurile iadului. Nu e corect si e total lipsit de sens, nu? Ei bine, religia budista sustine teoria reincarnarii; daca karma ta in viata asta nu este una buna, nu-i nici o problema, caci in viata urmatoare posibil sa fie invers. Daca nu peste 2 vieti s.a.m.d. Deci, daca e asa, ce motive ar avea tailandezii sa nu zambeasca!?

 Trebuie mentionat si ca tailandezii zambesc pentru a salva aparentele, de multe ori, sau cum spuneam mai sus, pentru a ierta pe cineva. Acesta poate fi uneori un zambet fortat, si poate de aici si acuzatiile cum ca ar fi parsivi :) Imi amintesc ca am vazut de vreo 2 ori motorete care s-au ciocnit de masini (sau invers, rezultatul e acelasi) si cei care conduceau motocicletele s-au ridicat zambind, zambind a iesit si soferul masinii, au discutat, s-au despartit in conditii amicale. In situatiile alea, bineinteles ca nu zambesc de placere lol si ca zambetul poate fi interpretat ca fiind parsiv, dar cum spuneam mai sus zambetul are multe interpretari, si aici s-ar putea traduce de exemplu "imi cer scuze" si "nu-i nimic, te-am iertat".

 In aceasta idee, nu fiti surprinsi daca tailandezii par ca rad de voi atunci cand faceti vreo greseala; nu face nimeni haz pe seama voastra, pur si simplu se incearca ascunderea greselilor prin transformarea lor intr-o gluma.

 Si apropos de greseli si de voie buna, este inacceptabil in societatea tailandeza sa va pierdeti fire, asta insemnand sa dati dovada ca sunteti nervos, sa ridicati vocea sau, mai rau, sa recurgeti la actiuni violente. Este un semn ca sunteti idiot si veti cadea foarte mult in ochii tailandezilor. Orice disputa se rezolva zambind (stiu, pare ireal) dar... politistul va da amenda zambind, omuletul care vinde suveniruri zambind va taie calea cu ofertele lui, toata lumea din statia de autobuz pare ca rade de voi cand va impiedicati de dalele puse stramb pe trotuar s.a.m.d. Ce veti face in situatiile astea? Evident, zambind veti plati amenda, zambind veti refuza sau ignora vanzatorul insistent si zambind la pasagerii din statie veti merge mai departe, fara sa injurati ori sa dati vina pe trotuarul prost facut.

:)

Religia in Tailanda

 Tailanda este o tara budista, in sensul ca majoritatea populatiei au adoptat aceasta religie, insa exista libertatea religiei si se gasesc cam toate religiile globului, nefiind interzisa nici una si fiind protejate de constitutie. Ca fapt divers, Buda s-a nascut in secolul al VI-lea inainte de Cristos si recent au fost descoperite intr-un templu din Tibet manuscrise ce atesta ca Isus a stat acolo o perioada si a studiat budismul; stiti ca din viata lui Isus lipsesc cativa ani, practic nu se stie unde a fost si ce a facut. Aproximativ 95% din tailandezi sunt budisti, 4% musulmani si 0,5% crestini.

Statuie Buda

 Pe scurt, spre deosebire de crestini, budistii cred in reincarnare si in karma, karma fiind practic cursul vietii, sau al vietilor, ce se influenteaza una pe cealalta in functie de actiunile pe care le intreprindem. Cu alte cuvinte, pacatele cel e facem in viata asta ne vor urmari in viata urmatoare, sau tot in aceasta viata, si la fel si cu faptele bune.
 Budismul a aparut in Tailanda in secolul al III-lea, in provincia Nakhon Pathom - pe vremea aceea Tailanda era divizata in mici regate asa cum a fost si Romania cateva sute de ani. Templele aveau, si multe inca mai au, rolul de scoli iar calugarii predau elevilor. In anul 1921 invatamantul a devenit obligatoriu in Tailanda si elevii au fost nevoiti sa mearga la scolile de stat. Insa, cum am spus, multe temple inca au sali de clasa si predau diverse cursuri elevilor care doresc sa invete. Chiar si acum tinerii tailandezi petrec cateva zile in templu, considerati-l un fel de botez; in jurul varstei de 20 de ani acestia se vor rade in cap si-si vor rade si sprancenele urmand sa locuiasca in templu pentru cel putin 3 zile. In acesta perioada ei vor invata despre budism, se vor ruga si ii vor ajuta pe calugari. Evenimentul e celebrat precum plecarea in armata la noi, cu exceptia consumului de alcool.
 Calugarii budisti se supun unui numar de 227 de reguli dintre care 4, cele mai importante, duc la excluderea calugarului care le incalca din templu. Cele patru pacate importante sunt omorul (sau incitarea altuia la crima), furtul, contactul sexual si proclamarea faptului de a avea puteri supranaturale. E drept, scandale sexuale au si ei ca si preotii nostri sau cei catolici de la Vatican; acestea se intampla de obicei in orasele mari, precum Bangkok, si mai putin in sate unde este mai greu de ascuns o astfel de relatie. Insa, vorba aia, fa ce spune preotul, nu ce face el.
 Parerea mea este ca budismul este o religie mai buna decat celelalte, celelalte pe care le stiu eu, cine stie cate credinte sunt pe lumea asta, fiind o religie mult mai blanda decat, de exemplu, crestinismul ori islamismul. Budismul ii invata pe tailandezi sa fie toleranti si sa faca fapte bune; in plus, este o religie care iarta, care nu uita greselile altora. E drept, si crestinismul spune, printre altele, sa intorci si celalalt obraz, dar problema e ca nimeni nu face asta :)
 Revin la calugari cu un sfat: acestia sunt clasa cea mai respectata in Tailanda si veti vedea in autobuze sau metrou scaunul rezervat femeilor gravide, batranilor si calugarilor. Probabil ca nu veti avea ocazia sa oferiti scaunul dvs. vreunui calugar pentru ca o va face mai repede un tailandez, dar presupunand ca aveti ocazie, ar fi frumos sa va ridicati, indiferent pe ce scaun stati; la fel si pentru batrani sau copii. Deasemenea, femeile nu au voie sa atinga calugarii si femeile tailandeze evita chiar sa se aseze langa calugarii budisti.
 Oricine poate fi calugar in Tailanda, nu este nevoie de vreo scoala, cum ar fi pentru preotii din Romania. Oricine poate deveni calugar, va sta in manastire oricat va dori si va pleca oricand va dori. Daca doriti sa studiati budismul aceasta e calea cea mai usoara, nu veti avea probleme cu obtinerea vizei de sedere pe perioade lungi.. In plus, calugarii vor primi bani de la manastire in momentul in care decid sa paraseasca manastirea si sa revina la viata normala. Urmariti videoclipul de mai jos:

 Dimineata, calugarii impreuna cu novicii lor, pleaca de la manastire sa faca rost de mancare. Multi doneaza bani, nu numai mancare, iar daca vreti puteti s-o faceti si dvs. Chemati calugarul, daca evita sa se apropie, cu invitatia "Ni moon" si adaugati khrap sau kha, daca sunteti barbat, respectiv, femeie. Barbatul va spune, asadar, 'ni moon khrap'. Si pentru ca sunt la capitolul caritate, trebuie mentionat ca tailandezii, datorita religiei si culturii primite, doneaza deoarece acesta este un lucru bun, fara sa-i intereseze unde ajung banii sau obiectele donate. Asadar, nu stramba nimeni din nas cand vede Mercedes-ul ce colecteaza cersetorii de pe strada; e treaba lor, e karma lor, ei au ales sa pacatuiasca asa cum, donand cuiva (oricui) tu ai alege sa faci o fapta buna. De altfel, in majoritatea magazinelor, oricat de mici, veti avea ocazia sa gasiti cutii cu donatii pentru diverse orfelinate, saraci, bolnavi etc.
 Inca un sfat referitor la religie: in vizitele la temple va trebui sa va descaltati la intrare (nu in toate camerele, vedeti semnele) si este extrem de nepoliticos sa intindeti piciorul spre statuia lui Buda... sau sa indicati orice cu piciorul. Picioarele sunt considerate murdare si locul lor este pe pamant, niciodata nu se ridica sus pe scaun sau, mai rau, pe masa.
 Si, banuiesc ca nu are rost sa mai spun, dar in fine: nu insultati calugarii, in nici o situatie.